Folosind camerele termice instalate pe drone operate de la distanță, cuiburile pot fi localizate repede și precis, fără a deranja puii și păsările

Un grup de specialiști a studiat și a pus în practică o tehnică eficientă pentru salvarea puilor unor păsări care pot fi întâlnite tot mai rar. Este vorba de Culicul mare (Numenius arquata), o pasăre care face parte din subordinul limicol, ceea ce înseamnă că trăiește pe mâlul de lângă ape, pe malul unor râuri sau în locuri mlăștinoase. La noi, „cuibăreşte în ierburile umede din vecinătatea apelor, în special în Deltă sau în preajma lacurilor dobrogene” (wildtravel.ro). Este, cu aproximație, de mărimea unei femele de fazan. Descrierea de pe site-ul pasaridinromania.sor.ro scrie că are lungimea de 50-60 cm, anvergura de 80-100 cm, greutatea de 410-1.010 g la mascul sau 475-1.360 g în cazul femelei. Toate caracteristicile sunt redate cu o plajă relativ redusă, site-ul birdlife.org scriind că anvergura este de 89-106 cm. Descrierea științifică înfățișează foarte bine anumite caracteristici, și anume, „originea numelui de gen provine din alăturarea cuvintelor grecești neo (nou) și menia (lună), care arată forma ca o semilună (lună nouă) a ciocului, iar numele speciei provine din cuvântul latin arquatus (arcuit), cu referire tot la aspectul ciocului. Dimensiunile diferite dintre mascul și femelă, de exemplu pe site-ul wildtravel.ro masa corporală medie este dată ca fiind de 770 g la mascul și 1.000 g la femelă, înscriu Culicul mare în categoria speciilor cu dimorfism sexual, adică dimensiuni, și uneori forme, distincte în funcție de sex. Clasificarea arată că nu este nevoie de o examinare foarte atentă pentru a deosebi un mascul de o femelă. În Marea Britanie, unde specia este numită Eurasian curlew, această „pasăre de țărm” cu penajul brun-închis sau brun-ruginiu și ciocul lung și curbat în jos, „se reproduce în mlaștini, pe pajiști și chiar pe câmpuri arabile”. În Țara Galilor, numărul de „Eurasian curlew” a scăzut drastic și se preconizează că ar putea să dispară în decurs de 10 ani. Pentru localizarea cuiburilor, cu scopul de a proteja ouăle și puii de mașinile agricole sau de prădători, cercetătorii „au inventat” o tehnică nouă bazată pe drone aeriene (UAV, Unmanned Aeial Vehicle). Având în dotare o cameră cu termoviziune, cameră zoom și un telemetru laser cu funcție de localizare, această metodă poate fi considerată „cea mai avansată tehnologie disponibilă”. Pentru a găsi cuiburile de la înălțime, Game & Wildlife Conservation Trust din Țara Galilor (numită în continuare GWCT Wales) a colaborat cu fermieri și cu persoane din comunitatea locală. Conform site-ului gwct.org.uk, organizația caritabilă apelează la știința conservării mediului pentru a îmbunătăți peisajul rural britanic în beneficiul public. „Cercetăm și dezvoltăm tehnici de management al vânatului și al faunei sălbatice de peste 90 de ani și ne folosim cercetările pentru instruirea și consilierea privind cel mai bun mod de îmbunătățire a biodiversității peisajului rural”. GWCT participă de trei ani la un proiect de parteneriat numit „Curlew Connections Wales”, care își propune localizarea, monitorizarea reproducerii păsărilor și protejarea cuiburilor acestora de prădători în trei situri din Țara Galilor. Folosind combinația de camere termice și zoom de pe drona controlată de la distanță, „cuiburile pot fi localizate foarte repede și precis, fără a deranja păsările”. Prin acțiunea din comitatele Țării Galilor Montgomeryshire și North Radnorshire, specialiștii GWCT au reușit să demonstreze „viabilitatea dronelor ca instrument de investigație, care nu provoacă deranj adulților și, poate mai important, nu lasă miros care să conducă prădătorii spre cuiburi, demonstrând succesul metodologiei pe care o dezvoltă de cinci ani” (gwct.org.uk). Despre modelul de UAV folosit nu s-a precizat nimic deocamdată, dar imaginea postată pe site-ul organizației caritabile GWCT arată o dronă quadcopter, un model de dimensiuni mici cu patru brațe și patru propulsoare. Personalul organizației GWCT a construit de-a lungul anilor relații cu mai mulți fermieri și este solicitat în mod regulat să ofere acest serviciu ca instrument practic și util de conservare a mediului. Lucrul cu fermierii a fost esențial pentru progresul cercetării deoarece aceștia au permis accesul pe pământul deținut și pentru că participă în mod activ la activitatea de conservare. James Warrington, ofițerul de proiecte la GWCT Wales, a declarat, „Pentru a identifica prin observare de la sol cuiburile durează mult, ore sau zile, pentru că observatorii trebuie să calculeze perimetrul în care poate fi un cuib și să cerceteze acel loc, lăsând urme și miros”, pe care prădătorii le pot vedea, mirosi și specula. Cuiburile Culicului mare sunt, de regulă, greu de găsit pentru că adulții nu zboară direct la cuib, ei aleg să aterizeze departe de zonă și să pătrundă încet și, de obicei, prin camuflaj. James Warrington a mai spus că folosind drona, un cuib poate fi găsit în cinci minute, fără ca un om să pună piciorul. Apoi, „echipa noastră poate ajuta fermierii să protejeze cuiburile cu gard electric, să mute puii din zona unde urmează să lucreze câmpul sau să execute alte lucrări importante”. Echipa de drone de la GWCT Wales lucrează la extinderea tehnologiei și menține legătura cu partenerii externi pentru a perfecționa modul de recunoaștere din aer a speciilor cu ajutorul inteligenței artificiale (IA sau AI, Artificil Intelligence). Va urma.