Motivul pentru care dirijabilele autonome roboloon nu pot exploda este că sunt pline cu heliu, un gaz nobil netoxic, inodor și, cel mai important, neinflamabil

În general, după ce este construit, pus în funcțiune și dat în exploatare, un element de infrastrucură este însoțit de controlul de conformitate și de un plan pentru verificare și întreținere care conține proceduri precizate în amănunt. Atât inspecţiile generale cât şi cele specifice se fac pe baza unor criterii bine stabilite și detaliate. La inspecția numită metodică, testarea și validarea trebuie să arate că nu sunt abateri de la reglementările legale, iar la inspecția tehnică, efectuată de regulă periodic, se verifică, se validează și se consemnează respectarea întocmai a tuturor parametrilor cheie trecuți în documentație. De exemplu, pentru controlul fizic al șinelor de cale ferată, al conductelor aeriene și rețelelor electrice, cel mai întrebințat procedeu pentru examinarea directă a tuturor componentelor este, încă, inspecția pe jos sau cu elicopterul. Acest lucru nu numai că devine o rutină anostă, dar, este posibil ca, în unele situații, să pună viața în pericol. O frecvență crescută a incidentelor cu efecte catastrofale, cum sunt incendiile de vegetație, inundațiile sau smogul din marile orașe și din regiunile industrializate, impun ca intervalele de întreținere să fie cât se poate de reduse. O soluție eficientă și sigură ar fi utilizarea dronelor aeriene, sau UAV (Unmanned Aerial Vehicle), dar „încă nu au timpul necesar de zbor pentru a fi de folos la o scară atât de mare, iar accidentele reprezintă un risc semnificativ mai ales în zonele populate”. Dronele sunt folosite la multe tipuri de inspecții. În revista on-line dronele.ro au fost publicate articole despre inspecția aeriană a parcurilor fotovoltaice de la sol, cunoscute și ca „ferme cu panouri solare”. Pe site-ul companiei germane roboloon a apărut recent prezentarea propriei soluții, implementarea pentru inspecția căilor ferate a dirijabilelor autonome. Scopul este folosirea acestei tehnologii pentru „a crea roboți aerieni autonomi care să depășească cele mai mari obstacole ale tehnologiei actuale ale dronelor civile, adică timpul de zbor și siguranța, fără a face compromisuri privind manevrabilitatea” (roboloon.com). Umplute cu heliu, siguranța lor este asemănătoare cu a unui „airbag zburător”, iar timpul de zbor permite ca o inspecție să fie finalizată dintr-o singură deplasare. Sistemul unic de propulsie face ca „dirijabilul-dronă” să fie la fel de manevrabil ca un elicopter. Numele cu care a botezat prototipul pe care l-a creat este același cu al companiei (roboloon), o unitate independentă (spin-off) desprinsă din Universitatea din Stuttgart (în germană, Universität Stuttgart), Germania, cu sediul în același oraș. Se prevede ca roboloon să ajungă la o valoare mai mare ca entitate independentă decât ca parte a universității de stat cu profil interdisciplinar și cu accent pe inginerie civilă, mecanică, industrială și electrică (uni-stuttgart.de). Universitatea din Stuttgart este una dintre cele mai vechi universități tehnice din Germania. Site-ul companiei descrie misiunea ca fiind „automatizarea inspecțiilor aeriene astfel încât să fie rentabile, sigure, ușor de realizat și durabile pentru mediul nostru” (roboloon.com).  Dirijabilele companiei au potențial mare de timp de zbor, iar modelul realizat conform noului concept al companiei urmează să demonstreze dacă „o aeronavă umplută cu heliu (un dirijabil) fără echipaj poate manevra și poate face fotografii ca o dronă multirotor”. O altă întrebare la care se caută răspuns este „dacă poate urma un traseu de zbor predefinit și transmite imagini de înaltă rezoluție în mod stabil, complet automat”, conform site-ului unmannedairspace.info. Un test pilot pentru noul concept a fost organizat la începutul acestei luni, martie 2025, când „roboloon și-a zburat dirijabilul fără echipaj pentru a inspecta rețeaua electrică din Germania”. Pentru planificarea proiectului pilot, „furnizorul de utilități Netze BW GmbH a făcut echipă cu Enpulse Ventures GmbH”. La operațiune au asistat reprezentanți ai presei, alături de care au fost prezenți, bineînțeles, membri părților interesate, și anume companiile EnBW Energie Baden-Württemberg AG¹⁾, Netze BW GmbH²⁾ și Enpulse³⁾. Dirijabilul a zburat de la un stâlp la altul și, înainte de a continua și de a se întoarce la sol, s-a oprit în loc și a stat neclintit pentru a face fotografii. Compania roboloon a programat dirijabilul ca să zboare la trei stâlpi de putere și să facă fotografi ale fiecărui detaliu structural. Traseul de parcurs a avut distanța totală de 1,5 km, iar vântul a suflat cu o viteză de sub 14 km/h. Într-o prezentare postată în luna februarie a.c. pe site-ul youtube.com au fost date câteva caracteristici cheie :

• viteza maximă : 21,9 km/h,
• viteza medie : 12 km/h,
• distanța unui zbor : 1,14 km,
• altitudinea maximă : 20 m,
• viteza maximă a vântului : 13 km/h.

În fotografia prototipului se observă opt propulsoare electrice orientate astfel încât să exercite aproape instantaneu o forță rezultată în orice direcție, menținând dirijabilul pe drumul corect chiar și în condiții de rafale de vânt. Elicea de la pupă servește zborului eficient spre înainte. Datorită volumului lor, dirijabilele au o rezistență la zbor mai mare decât a altor aerodine comparabile și, în primul rând, nu trebuie să consume energie pentru a rămâne în aer. Cu sisteme de putere apropiate și la viteze ale vântului suportabile comparabile, un dirijabil autonom poate atinge, până la un anumit prag, performanțe apropiate de cele ale altor aerodine (elicoptere, drone multicopter sau cu aripi fixe și altele) O remarcă puțin bizară din prezentarea de pe site-ul companiei (roboloon.com) afirmă, „totuși, dirijabilele nu vor deveni supersonice prea curând”.

¹⁾ EnBW Energie Baden-Württemberg AG (pe scurt EnBW) este „o companie de furnizare a energiei” cu sediul în orașul Karlsruhe din landul Baden-Württemberg. Ca venituri, este a treia companie energetică din Germania după Uniper și E.ON. Din grupul EnBW mai fac parte și companii furnizoare de telecomunicații la nivel național, de exemplu, EnBW Telekommunikation GmbH (enbw.com).

²⁾ Netze BW GmbH, până în ianuarie 2014 EnBW Regional AG, este cel mai mare operator de rețea de distribuție din grupul EnBW. Pe site-ul netze-bw.de scrie că, „operează rețeaua de distribuție din sectoarele de electricitate și de gaz în zone mari ale landului Baden-Württemberg și rețeaua de apă din Stuttgart și alte orașe”.

³⁾ Enpulse Ventures GmbH este o filială a EnBW care se concentrează, printre altele, „pe investiții în startup-uri din domeniul energiei”. În calitate de filială a EnBW, „este angajată în creara unui viitor durabil” (enpulse.io). Cu locații în Stuttgart și Berlin, susține financiar diverse companii și sprijină prin investiții directe și consultații „startup-uri aflate în stadiul incipient din sectoarele software și tehnologia informației”, conform prezentări din site-ul crunchbase.com. Acționează ca „o punte între clienții de risc și EnBW sau filialele acesteia” (enpulse.io).