Proiectul ANCILLARY caută drone VTOL care să opereze de pe nave și din locații terestre, în condiții meteorologice dificile, fără echipamente tipice de lansare și recuperare

Continuare Printre companiile la care a apelat Northrop Grumman pentru proiectul ANCILLARY al agenției DARPA sunt Leigh Aerosystems și Near Earth Autonomy. Prima dintre cele două companii este specializată „în proiectarea de prototipuri ale sistemelor de vehicule aeriene” (jsfirm.com) și are sediul în San Diego, orașul de pe coasta californiană a Pacificului care găzduiește o mare flotă navală, iar a doua, Near Earth Autonomy, cu sediul în Pittsburgh, statul Pennsylvania, „proiectează tehnologia pentru ghidarea aeronavelor fără echipaj care le permite perceperea și evitarea în mod fiabil a eventualelor pericole de mediu”, după cum se arată în prezentarea de pe site-ul companiei (nearearth.aero). Leigh Aerosystems Corp. proiectează, testează și produce kitul LongShot™ Wing care, atașat așa-numitelor „bombe mute”, le crește precizia și raza de acțiune. „Bomba mută este o bombă nedirijată, cunoscută și sub numele de bombă gravitațională sau bombă în cădere liberă, care, aruncată din avion și neavând sistem de ghidare, urmează pur și simplu o traiectorie balistică”. Setul LongShot™ Wing constă dintr-un dispozitiv de ghidare și de țintire bazat pe sistemul de poziționare globală (GPS, Global Positioning System) și o pereche de aripi pentru controlul zborului. Despre Near Earth Autonomy se spune că este compania care „realizează puntea dintre aerospațial și robotică pentru a oferi siguranță, eficiență și performanță”, conform site-ului nearearth.aero. Tehnologia creată de companie face ca zborul autonom să fie mai sigur. „O gamă largă de aeronave fără echipaj (UAV, Unmanned Aerial Vehicle) poate opera la mai multe aplicații”. O configurație similară cu cea oferită de Northrop Grumman este cea a dronei Volansi, care a finalizat primele livrări autonome de la navă la navă între o navă a Marinei SUA și una a Gărzii de Coastă a Statelor Unite în largul coastei Key West din statul Florida în 2021 (vezi imaginea alăturată). În prima parte a acestui articol s-a precizat că în proiectul ANCILLARY, agenția DARPA a ales pentru faza a doua (faza 1b), pe lângă Northrop Grumman, și compania Sikorsky Aircraft. În timp ce modelul de dronă Northrop Grumman este proiectat să decoleze și să aterizeze la fel ca o dronă de tip quadcopter, rivalul VTOL de la Sikorsky are o aripă dreaptă lungă cu două propulsoare. Pentru lansare, drona stă așezată pe coadă, sprijinită de aripioarele gemene. Decolează ca un elicopter, trece apoi la zborul orizontal (înainte) pentru misiuni de lungă durată și aterizează în același fel. Sikorsky a anunțat că efectuează deja teste de zbor pentru a definitiva sistemul de control și aerodinamica. Igor Cherepinsky, director al grupului de prototipare rapidă Sikorsky Innovations, a declarat recent pentru twz.com că sunt în curs de desfășurare și teste de zbor pentru a verifica aripa și rotorul din coadă, astfel încât drona să poată și lansată și aterizată vertical cu stabilitate ridicată și că poate naviga eficient. Drona companiei Sikorsky „are pentru manevrabilitate un sistem propriu de control al zborului și un sistem de rotor articulat, similar celor de la elicopterele tradiționale”. La testele inițiale de zbor, Sikorsky a folosit o aeronavă alimentată de baterii, dar are în plan să treacă la o versiune hibrid-electrică de 300 lb (136 kg), care include o sarcină utilă de 60 lb (peste 27 kg) pentru operațiuni de culegere de informații, supraveghere și recunoaștere, sau ISR (Intelligence, Surveillance & Reconnaissance). În imagine este schițată simbolic o dronă Sikorsky pregătită de un marinar pentru decolarea verticală. Modele selectate de agenția DARPA, cel de la Northrop Grumman și cel al companiei Sikorsky sunt drone care pot fi lansate și recuperate fără a fi necesare lansatoare mecanice mari și greoaie sau echipamente speciale pentru aterizare și recuperare. Dronele VTOL ANCILLARY trebuie să poată opera din zone cu suprafață de dimensiuni mici, fie de pe puntea unei nave, fie dintr-o locație dificilă de pe uscat, și să execute diferitele manevre pe vreme nefavorabilă, fără echipamente suplimentare de infrastructură. Un factor subliniat în programul ACCILIAR este că tipurile de misiuni avute în vedere vor avea nevoie de drone VTOL cu rezistență (anduranță) îndelungată (twz.com). Dimensiunea relativ mică a dronelor face ca mai multe exemplare să poată fi stocate și operate de pe o singură navă de război, de exemplu. Pe lângă legătura logistică puternică și raza lungă de acțiune, între alte nave sau cu baze terestre, se va putea implementa un nou model de senzori în rețea. Tot pe site-ul publicației The War Zone scrie, „În mod clar, există o cerere mare pentru o dronă din această clasă, în special pentru a sprijini operațiunile expediționare ale Marinei Statelor Unite (US Marine Corps) din Oceanul Pacific” (twz.com). Pentagonul se așteaptă ca astfel de operațiuni să definească un viitor conflict pe scară largă și, în consecință, cerințele sunt provocatoare. Pentru că subiectul este de mare interes și proiectul în derulare, va urma.