Zborul demonstrativ de test al unei drone Scitor-D cu motorul companiei Wave Engine Corp. a inclus decolarea, urcarea, zborul de croazieră și aterizarea
Cea mai complexă și mai scumpă componentă a unei aeronave cu reacție este, în general, sistemul de propulsie. Compania Wave Engine Corp. din orașul Baltimore, statul american Maryland, dezvoltator al tehnologiei care generează forța necesară zborului și de dispozitive aeriene de ultimă generație la prețuri accesibile, a descoperit și a prezentat recent metoda care aduce îmbunătățiri majore atât productivității cât și costurilor. Wave Engine a realizat zborul complet al unei drone aeriene (UAV, Unmanned Aerial Vehicle) folosind un tip de motor cu reacție care nu necesită piese mobile. Zborul demonstrativ, care face parte din etapele de test ale proiectului, s-a efectuat cu un model de UAV Scitor-D și a inclus toate fazele prin care trece, de regulă, o aeronavă, adică decolarea, urcarea, zborul de croazieră și aterizarea. Pentru prima dată, compania a testat această tehnologie în 2020 montând un prototip de motor pe un planor pilotat. Dacă la acel test motorul a fost pornit în timpul zborului, la ultima demonstrație motorul a fost integrat pe aeronava fără pilot și a servit inclusiv la decolare. Conform descrierii din articolul publicat de site-ul uasvision.com, Wave Engine Corp. este un grup de oameni de știință, specialiști, ingineri și foști directori executivi ai unor companii incluse în clasamentul Fortune 500, „care valorifică recentele dezvoltări tehnologice în propulsie, acustică și controlul arderii pentru a realiza următoarea generație de sisteme de propulsie”.
Fortune 500 este o listă anuală care, după cum o arată și numele, este completată și publicată de revista Fortune și cuprinde primele 500 dintre cele mai mari corporații din Statele Unite după veniturile totale din anul fiscal respectiv. Bazându-se pe experți, pe facilitățile de testare și proprietatea intelectuală, Wave Engine „se angajează să conducă domeniul tehnologiei și dezvoltării acestor sisteme”. Prezentarea de pe site-ul wave-engine.com mai arată că motoarele cu reacție produse de Wave Engine au prețuri accesibile și nu necesită piese în mișcare. Pentru a construi motoarele cu reacție simple și eficiente este folosită tehnologia numită „pulsejets„ sau „pulse jets”. Propulsarea cu pulsjet a UAV Scitor-D „reflectă interesul tot mai mare pentru motoare de mare performanță și costuri reduse, folosite, de exemplu, la zborul dronelor de atac unidirecțional, dar și pentru multe altele” (twz.com). Trecerea de la un prototip instalat ca singurul motor al unui UAV convențional în greutate de 100 lbs (45 kg) la un avion comercial, în primă fază, iar ulterior pe avioane militare, este un salt important.
„Va implica ani de teste, revizuire și certificare, pentru ca tehnologia să fie atestată” și pentru ca „producătorii să construiască avioanele în jurul acestui motor” (uasvision.com). Articolul apărut pe twz.com, site al revistei The War Zone, are titlul „Drona Pulsejet zboară și ar putea să aibă un impact major asupra costului armelor viitoare”. Publicația The War Zone „acoperă domeniile războiului aerian, maritim, terestru, spațial și cibernetic, totul într-un context geopolitic” (twz.com). Tipul de motor produs de compania Wave Engine Corp. și testat cu drona Scitor-D face parte dintr-o clasă de motoare pentru aeronave care „funcționează folosind unde de presiune în locul de mecanisme rotative”. Acestea „se caracterizează printr-o simplitate extremă, fiind în esență tuburi goale fără componente în mișcare” (wave-engine.com). Arderea intermitentă din interiorul unui tub gol produce undele de presiune care împing gaze fierbinți și produc avansul, generează forța necesară zborului de mare viteză. Pe site-ul newatlas.com se amintește că tehnologia nu este nouă, existând, într-o formă sau alta, de mai bine de un secol.
A fost utilizată mai ales în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (WWII, World War II sau Second World War), când a propulsat bomba zburătoare V-1, o rachetă de croazieră cu rază de acțiune destul de limitată. Numite de aliați „buzz bomb”, au provocat mult haos și distrugere în Londra la mijlocul anului 1944. În descrierea dată de companie se arată modul de funcționare, „Un ciclu al motorului începe cu o încărcare de combustibil și aer în camera de ardere. Când aceasta este aprinsă, procesul de ardere mărește temperatura și presiunea gazelor din interiorul tubului, iar produsele de ardere fierbinți sunt eliminate pe la ambele capete ale tubului. Jetul de gaz creează o forță pozitivă și permite zborul de mare viteză. După aceasta, tubul încearcă să aspire aer proaspăt pentru a umple vidul parțial creat anterior de procesul de ardere. Combustibilul este combinat cu aerul proaspăt atras de tub și aprins pentru a se repeta procesul” (wave-engine.com).
Tehnologia, proprie companiei start-up din Baltimore, statul Maryland, „permite viteze mai mari, costuri mai mici și o complexitate redusă a propulsiei cu reacție”, elemente esențiale într-un număr tot mai mare de aplicații care au nevoie de sisteme sau aeronave cu reacție accesibile rapid. Wave Engine a efectuat mai multe teste și a folosit motoare la viteze de până la 200 mph (aprox. 322 km/h). Motivul vitezei relativ redusă este „limita practică a instalației de testare”. Sunt planificate teste suplimentare cu Scitor-D, despre care compania spune că vor fi „orientate pe extinderea continuă a pragului de zbor și a condițiilor reale de testare”.