La fel de complexă precum este protejarea propriilor unități, este creșterea capacităților ofensive, mai ales acum, când „fiecare mișcare este detectată aproape în timp real”

Continuare În prima parte a articolului au fost evocate locul și momentul când au fost prezentate publicului platformele autonome VTOL Halo (realizare a companiei Archer Aviation Inc.) și Thunder (rezultat al colaborării dintre Anduril Industries, Inc. și Archer). S-a întâmplat în iulie a.c. cu ocazia Târgului Internațional Farnborough (Farnborough International Airshow, abreviat FIA). Mai trebuie amintit că orașul Farnborough, situat la sud-vest de capitala Angliei și a Regatului Unit, „găzduiește faimosul Airshow începând din anul 1948 și că primește cu brațele deschise noutățile sectorului aerospațial la fiecare doi ani” (farnboroughairshow.com). Următorul Salon Aerian Internațional de la Farnborough va avea loc între 17 și 21 iulie 2028, continuând să ofere aceleași „oportunități unice pentru inovatorii de top din industria aerospațială și de apărare”. Un principiu aplicat în războaie, dar cu accent important în cele actuale, este că pe lângă protejarea propriilor unități, respectiv apărarea, la fel de complexă este creșterea capacităților ofensive, mai ales acum, când fiecare mișcare, de la sol sau aeriană, „este detectată aproape în timp real”. De la început, compania Anduril a gândit noul său tiltrotor autonom Thunder special pentru a îndeplini această sarcină și, în același timp, a avut în vedere că „viitorul aviației de atac trebuie să se reorienteze” (anduril.com). Din punct de vedere tehnologic, Anduril se numără printre cele mai avansate companii din sectorul militar. Recent, a dezvăluit noul tiltrotor autonom VTOL Thunder care, „în loc să înlocuiască elicopterele tradiționale, va avea sarcina să le sprijine, abordând cele mai riscante misiuni și crescând cantitatea de armament disponibil fără a fi nevoie de piloți suplimentari” (hdblog.it). Pe măsură ce aviația de atac ocupă un loc hotărâtor în război, această calitate este deosebit de importantă. Obstacolele, terenul, amenințările și mediile vizuale dificile fac din operațiunile de mare viteză și joasă altitudine efectuate de elicopterele de atac misiuni unice prin complexitate, indiferent dacă sunt executate de o platformă cu echipaj sau de una autonomă. „Cu sistemul sofisticat de percepție de la bord și cu ajutorul unui software evoluat pentru autonomia misiunilor colaborative, Thunder poate executa manevre odată cu formațiunea din care face parte, poate partaja date în timp real, poate acționa conform intenției pilotului și coordona efectele. Software-ul Lattice pentru autonomia misiunilor dezvoltat de Anduril „oferă un comportament de încredere pentru acțiunile în formație, dovedite în zbor, managementul separării și logica de zbor necesare pentru ca Thunder să rămână util, previzibil și sigur în jurul aeronavelor cu echipaj”. Pilotul autonom ține pasul și acordă sprijin piloților care zboară în cel mai aglomerat spațiu aerian al câmpului de luptă” (anduril.com). Forța vitală a războiului de manevră, adică elicopterele de atac și echipajele lor, sunt în prezent tot mai expuse riscurilor din cauza combinației dintre muniția autodistructivă „care zăbovește” (Loitering Munition) cu apărarea aeriană ieftină și cu platformele omniprezente de culegere de informații („spionaj”), supraveghere și recunoaștere (ISR, Intelligence, Surveillance and Reconnaissance). Proliferarea dronelor în aceste „misiuni” ale războiului terestru, care pot genera pierderi semnificative atât în ceea ce privește personalul, cât și echipamentele, „a transformat spațiul apropiat de suprafața terenului într-unul dintre cele mai letale locuri de pe câmpul de luptă actual”. Războiul de manevră din această zonă „aglomerată de robotică” trebuie exploateze toate slăbiciunile adversarului prin superioritatea unor anumite caracteristici, de exemplu agilitatea, viteza, raza de acțiune și masa. Fiecare dintre aceste atribute, luat individual, este insuficient și ineficient, dar combinarea și orchestrarea acestor elemente deblochează loviturile decisive care permit forțelor să manevreze în avantaj. Realitatea, rezultată din dinamica acestei soluții, arată că „războiul de manevră trebuie condus de tehnologia autonomă a aviației de atac”. Thunder este echipat cu arhitectură deschisă (open architecture) și capacitatea de sarcină utilă necesare pentru efectele lor decisive în orice misiune. Sistemul este proiectat pentru „supraviețuire”, iar viteza și raza de acțiune sunt esențiale în luptele în adâncime. Autonomia în zbor permite o colaborare de înaltă performanță cu mijloace cu echipaj uman. Thunder este special conceput pentru noua geometrie a manevrelor de pe câmpul de luptă, în care focurile la distanță lungă, zonele de pregătire și teatrele vaste de operațiuni împing aviația de atac tot mai departe. Configurația tiltrotorului combină decolarea și aterizarea pe verticală, sau VTOL (vertical takeoff and landing), cu zborul de croazieră, ceea ce înseamnă că „execută operațiuni independente de pistă din locații austere și fără constrângerile de rază de acțiune ale elicopterelor tradiționale”. Configurația platformei Thunder permite deplasarea unei mase accesibile în cele mai adânci și mai puternic apărate zone ale câmpului de luptă. Indiferent dacă aeronava este folosită ca purtător de rachete, aeronavă de patrulare maritimă sau platformă logistică, „oferă capacitatea pentru sarcina utilă și flexibilitatea necesare pentru a depăși apărările inamice sofisticate și finaliza misiunea”.  Compartimentele modulare centrale și frontale de sarcini utile (payloads) permit sistemului să găzduiască combinații letale de muniții de precizie, efecte lansate din aer, rachete, elemente de război electronic și altele. De exemplu, modulul principal pentru sarcină utilă al Thunder poate fi configurat cu 10 rachete aer-sol (Hellfire, JAGM sau Barracuda-100M, vezi fotografiile alăturate preluate de pe site-ul producătorului), 16 efecte lansate (de exemplu, Altius-600) sau 76 de rachete de 70 mm, plus încă 12 efectori counter-UAS în modulul de sarcină utilă frontal. În prezentarea de pe site-ul anduril.com se apreciază că platforma Thunder oferă combinația de efecte care îi permite „abordarea unei game largi de amenințări în timpul unei singure misiuni”. Este prevăzut ca Thunder să se integreze rapid cu viitoarele sisteme de misiune.