Platforma LampreyMMAUV™ a companiei Lockheed Martin poate găzdui o gamă destul de largă de încărcături utile pentru a serie de misiuni ale războiului submarin

Continuare Pentru proiectul LampreyMMAUV™ al companiei Lockheed Martin a fost adoptată o arhitectură deschisă și modulară (Open and Modular Architecture, denumită adesea Modular Open Systems Approach, abreviat MOSA). Are un compartiment intern cu volumul de aprox. 24 ft³ (cubic foot), echivalentul a puțin sub 0,7 m³. În acest spațiu se pot instala diferite sarcini utile (payloads), în funcție de nevoile operaționale. În compartiment pot fi transportate „torpile antisubmarin ușoare, până la trei lansatoare de drone aeriene retractabile cu două tuburi, sisteme de război electronic, momeli acustice care pot imita alte nave și senzori pentru colectarea de informații”. Reiese că, drona LampreyMMAUV™ poate găzdui o gamă destul largă de încărcături utile pentru a serie de misiuni ale războiului submarin. Poate executa livrări de efecte cinetice și non-cinetice submarine și aeriene, operațiuni de culegere de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR, Intelligence, Surveillance and Reconnaissance), desfășurare de echipamente pe fundul oceanului, colectare și transmitere de date și altele. Pentru comunicații cu navele de suprafață și cu submarinele, drona subacvatică autonomă (AUV, Autonomous Undersea Vehicle) are în partea superiară un catarg cu antene direcționale. Platforma LampreyMMAUV™ „și-a dovedit capacitățile autonome de manevră și de supraveghere în exerciții și teste pe mare” (lockheedmartin.com). O utilizare interesantă este oferită de „posibilitatea cooperării între mai multe drone Lamprey”. Aici apare o asemănare cu anumite manifestări descoperite în mediul acvatic (vezi prima parte din revista on-line dronele.ro, lampreymmauv-drona-subacvatica- (1)/). Multe articole care descriu comportamentul lampretelor* arată imagini în care exemplare ale acestor pești primitivi stau laolaltă sau se mișcă simultan. La fel, când se primește comanda, dronele subacvatice se pot repoziționa. Pot transmite datele culese sau pot intervini într-o misiune, inclusiv lansând încărcătura din compartimentul intern, e.g. torpile. Prin asocierea într-un grup, platformele Lamprey crează „o rețea subacvatică extinsă care face dificilă detectarea lor de către adversar”. Dezvoltarea de Lockheed Martin a dronelor Lamprey evidențiază noua direcție spre care se îndreaptă războiul submarin modern, „nu folosind roboți proiectați pentru un singur scop, ci sisteme adaptabile și autonome care estompează linia dintre senzor, momeală și armă” (dronexl.co). Un articol de pe site-ul newatlas.com scrie că sistemul Lamprey „este conceput nu numai pentru a reduce decalajul față de alte AUV multi-misiune, ci ca să fie mai practic pentru operațiuni la distanță față de bază”. Compania Lockheed Martin a declarat public că se conformează „campaniei mai ample a USN (U.S. Navy) pentru vehicule subacvatice fără pilot, sau UUV (Unmanned Underwater Vehicles), operațiuni maritime distribuite și accentul tot mai mare pe războiul submarin, inclusiv importanța crescândă a infrastructurii fundului mării, cum ar fi cablurile submarine” (Task & Purpose). „Evoluția dronelor aeriene (UAV) și a celor de suprafață sau plutitoare (USV, Unmanned Surface Vehicle) este acum evidentă și la dronele subacvatice”, scrie pe site-ul dronexl.co. Autonomia, încărcătura modulară, comportamentul de operare în echipă și altele, trebuie să fie un standard, indiferent dacă platforma se deplasează prin aer, plutește pe suprafața apei sau se scufundă în adâncuri. Sistemul LampreyMMAUV™ al companiei Lockheed Martin accentuează importanța aceastei evoluții și a noilor capabilități atunci când oceanul se transformă într-un spațiu de luptă activ. Submarinele robotizate, în general, și dronele subacvatice autonome de tipul Lamprey, în special, au un rol cheie în patrularea și monitorizarea oceanelor lumii. Calitățile evidente, care întrec simpla construire a unui vehicul fără echipaj care se poate pilota singur, sunt potențialul multiplicator de forță și modalitatea de a lansa o rețea imensă de senzori pe distanțe vaste.

* Lampreta este un pește primitiv parazit cu gura circulară în formă de ventuză sau de pâlnie (fără maxilare) folosită pentru supt sângele când „se agață” de alți pești. Denumirea acestei „creaturii” este, conform DEX (Dicționarul EXplicativ al limbii române), lampreta, dar, în diverse descrieri, „peștele vampir” este pomenit cu numele lampreda. Nu are înotătoare pereche, forma corpului fiind cilindrică și alungită, similar țiparului sau anghilei(se spune că și la fel de gustos). Lampretele sunt prezente atât în mediul marin, cât și în cel cu apă dulce, mai ales în amonte pe râuri, unde „merge” pentru reproducere.

Remora, cunoscut și sub numele de „pește-ventuză” sau „pește-cu-scut”, are o placă adezivă pe care o folosește ca să se prindă și desprindă cu ușurință de corpul altor viețuitoare marine. Este subțire și alungit, iar culoarea, de obicei neagră sau maro. Fiind un prost înotător, folosește discul adeziv de pe suprafața capului pentru fixarea de alți pești, desigur mai buni înotători. Remora nu face vreun rău peștelui-gazdă și nici nu lasă urme, iar cu discul de pe cap se poate fixa și pe fundul unei bărci sau al unei corăbii (marinesanctuary.org).