Sistemul îmbunătățit CSIRP al Draper Laboratory „poate căuta chiar și în spații mici și aglomerate pentru detectarea pericolelor CBRN”

Continuare Cu numele oficial Charles Stark Draper Laboratory, Inc. (prescurtat CSDL), organizația non-profit de cercetare și dezvoltare (R&D, Researche and Develpmnent) Draper Laboratory, sau mai scurt Draper, are sediul în orașul Cambridge, statul Massachusetts. Activitățile specialiștilor de la Draper Laboratory sunt axate pe „cercetarea aplicată, dezvoltarea în inginerie, transferul de tehnologie și educația” (crunchbase.com). Orientarea principală a Laboratorului este proiectarea, dezvoltarea și implementarea soluțiilor tehnologice avansate legate privind problemele de securitate națională, explorarea spațiului, îngrijirea sănătății și din energie. Tehnologiile create de Draper, care se poate aprecia că sunt situate la intersecția intereselor guvernului, mediului academic și industriei, „rezolvă cele mai complexe provocări” (fundinguniverse.com). Pentru contractul de bază acordat prin JPEO-CBRND, vezi prima parte a articolului (uas-echipate-pentru… misiuni-cbrn-1/) din revista on-line dronele.ro, Draper Laboratory va implica două echipe, fiecare acoperind direcțiile UAV și UGV pentru a susține toate activitățile proiectului, de la instruire și documentare, până la livrarea  dronei (cu noul software de zbor instalat) și încărcătura utilă suplimentară. Expertiza personalului de la Draper Laboratory permite îndeplinirea angajamentelor pentru că include domenii ca, tehnologiile și sistemele de ghidare, navigația și controlul, aplicațiile medicale, algoritmii și sistemele software avansate, modelarea și simularea, sistemele microelectromecanice, tehnologia cu module multicip și altele, conform site-ului fundinguniverse.com. O preocupare a inginerilor de la Draper, dezvăluită în vara anului trecut de Won Kim, a fost modul cum se poate construi și folosi un sistem nou pentru dotarea dronelor aeriene de mici dimensiuni (sUAV, small Unmanned Aerial Vehicle) care zboară în fața trupelor pentru cercetarea locațiilor și detectarea prezenței elementelor CBRN. Descoperirea acestor pericole folosind sUAV reduce semnificativ riscul pe care îl întâlnesc soldații la cercetarea terenului, posibil contaminat, când folosesc senzorii portabili sau montați pe vehicule. Avantajul va fi evident când se va face trecerea de la vehicule operate de la distanță la cele capabile să execute operațiuni complet autonom. Un alt proiect remarcabil, la care Draper a lucrat în echipă alături de Sprout și Agenția pentru Protecția Mediului (Environmental Protection Agency), este un dispozitivul care „înoată” autonom (AUV, Autonomous Underwater Vehicle) pentru colectarea și analiza probelor privind conținutul de microplastice invizibile și le permite oamenilor de știință să afle de unde provin, unde sunt și să prevină contaminarea apelor. Revenind la contractul Draper Laboratory cu US DoD, în situația că toate condițiile sunt îndeplinite, perioada de execuție este stabilită la 36 de luni. Arhitectura autonomă a platformei și pachetul software de zbor pentru UAS, permit Laboratorului să ducă la îndeplinire noul concept, și anume extinderea colaborării în echipă aer-sol prin conectarea mai multor sisteme într-o „rețea mesh” (mesh network). Prezentarea de pe site-ul draper.com, preluată de uasmagazine.com și altele, explică, „O rețea mesh este o topologie de rețea locală în care nodurile infrastructurii se conectează, direct, dinamic și non-ierarhic, la cât mai multe alte noduri posibil și cooperează între ele pentru a direcționa eficient datele către și de la clienți”. O rețea de plasă fără fir (WMN, wireless mesh network) este formată din noduri radio organizate într-o astfel de topologie de plasă, dar poate fi o formă de rețea ad-hoc fără fir (wireless ad-hoc network). Într-o rețea mesh, fiecare vehicul autonom, fie aerian (UAV, Unmanned Aerial Vehicle), terestru (UGV Unmanned Ground Vehicle) sau maritim (USV, Unmanned Surface Vehicle), devine un punct de acces și transmite mesaje între ele. Won Kim, manager de program la Draper Laboratory, a spus, „Sistemul nostru CSIRP (CBRN Sensor Integration on Robotic Platforms) este capabil să caute chiar și în locuri mici sau aglomerate pentru a detecta pericolele CBRN. Algoritmii bazați pe senzori vor permite dronelor și roboților să execute în echipă misiuni de recunoaștere și să ia deciziile privin locul unde urmează să se deplaseze, în timp real”. Proiectarea sistemului autonom pentru recunoașterea CBRN se va face având în vedere spațiul de luptă modern. Un grup de ingineri de la Draper (Human Systems Engineering) va lucra la proiectarea interfeței tabletei pentru colaborarea dronelor autonome din echipă, iar altul (Warfighter Systems) dezvoltă plug-in-ul TAK (Tactical Assault Kit) pentru conștientizarea situațională la nivel ierarhic diferit, de la cel strategic, până la nivel de brigadă și de soldat, ceea ce înseamnă că „face trecerea de la factorul de decizie la execuția tactică”, după cum declară Brian Alligood, coordonatorul programului pentru TAK la Draper Laboratory. Software-ul de zbor al UAS „avansează în direcția pe care o propune Departamentul Apărării, și anume să fie modular, reutilizabil și deschis la îmbunătățiri de către terți”. Ținând cont că este „în curs tranziție la un program de înregistrare pentru armata Statelor Unite, sistemul UAS CBRN al Draper Laboratory va fi în curând pe deplin operațional pe teren” (draper.com).