Roboetică

December 2015

Pentru toți constructorii de roboți pentru diverse medii (aerian, terestru, martim, spațial) există o dimensiune a muncii lor care se numește etică, robo-etică. Pornind de la cele 3 legi ale lui Asimov, enunțate în scrierile sale SF prin anii 1950, acest termen (robo-etică) definește comportamentul uman atunci când o persoană proiectează, construiește sau operează roboți sau alte sisteme de inteligență artificială. Cele 3 legi ale lui Asimov sunt:

  • Legea 1: Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău
  • Legea 2: Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1
  • Legea 3: Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2

Termenul robo-etică a fost introdus pentru prima oară de către Gianmarco Veruggio în 2002. Începând de atunci, s-au organizat diverse evenimente internaționale în jurul acestei sintagme:

 

În acest context trebuie menționată și cealaltă ramură a eticii în robotică și inteligență artificială:

  • etica mașinilor – moralitatea acțiunilor sistemelor cu inteligență artificială, cu preocupări asupra riscului adus vieții private, demnității umane, transparenței acțiunilor efectuate de aceste sisteme

Dacă vi se pare că subiectul eticii în robotică nu merită atenție, ar trebui mai întâi să meditați asupra opiniei lui Aleksandr Soljenițîn conform căruia ” dacă ar exista un program de Inteligență Artificială care să înțeleagă limbajul natural și vorbirea în diverse limbi, cu o procesare adecvată ar putea asculta toate convorbirile telefonice și citi toate email-urile din toată lumea; le-ar putea înțelege și ar putea scoate rapoarte despre ce subiecte s-au discutat și cine le-a discutat. Un astfel de program ar putea ajuta guvernele lumii sau alte entități să suprime eficient dreptul la viață privată.”

 

 

Tags