Dronele construite din frunze de ananas, o realizare recentă a cercetătorilor Universității Putra din Malaezia, au o deosebită rezistență electrică

Cercetătorii de la Universitatea Putra Malaezia (UPM, Universiti Putra Malaysia) au creat o dronă ecologică din fibre naturale (materiale biocompozite), în cea mai mare parte din frunze de ananas. Realizarea este apreciată ca un succes iar site-ul lowyat.net, o revistă de tehnologie și un forum cu mare popularitate în Malaezia, menționează că este prima dronă de acest fel (UAV, Unmanned Aerial Vehicle) „construită vreodată printr-o astfel de modalitate” și care să aibă în structură componente din astfel de materiale. Anul trecut, 2019, invenția a obținut mai multe distincții, a  fost desemnată câștigătoarea mai multor competiții internaționale sau concursuri de cercetare și dezvoltare (R&D, Researce and Development). Enumerarea acestor premii, răsplătite cu aur, a fost publicată recent, în urmă cu doar câteva zile (pe 23 și 24 iulie) pe site-ul de știri al canalului național de televiziune Astro Awani (astroawani.com) și pe site-ul syok.my, o platformă on-line „realizată de malaezieni pentru malaezieni”, care au preluat-o de pe site-ul Universității Putra Malaezia (upm.edu.my). Șeful echipei de cercetare, profesorul Mohamed Thariq Hameed Sultan, lector în cadrul Departamentului de Inginerie Aerospațială din Facultatea de Inginerie a UPM (Aerospace Engineering Department, Faculty of Engineering, UPM), a spus că ideea construirii unei drone din fibră naturală, mai precis din frunze de ananas, a apărut în 2017, în timpul derulării unui proiect comunitar pentru Teluk Panglima Garang, localitate din statul Selangor, stat situat pe coasta de vest a Malaeziei Peninsulare și care înconjoară capitala Kuala Lumpur. Oficialitățile locale au apelat la specialiștii UPM solicitând asistență și ajutor pentru a degaja volumul foarte mare de frunze de ananas care rămâne ca urmare a cultivării acestei plante de către sătenii din zonă. Profesorul Mohamed Thariq a declarat că a aflat despre situație de la șeful comunității, care a recunoscut că, lăsate în grămezi și nesupravegheate, „frunzele acestor plante puteau deveni adăpost pentru reptile periculoase, cum ar fi șerpii și șopârlele” (upm.edu.my), sau să producă poluare dacă erau arse. Ca urmare, profesorul a solicitat fonduri pentru cercetare și a obținut 25.000 MYR (Malaysian ringgit) de la UPM pentru a dezvolta „un ecosistem construind mașini care să transforme frunzele de ananas în fibre”. Șeful echipei de cercetători de la UPM a spus că, „în loc să fie aruncate sau arse, frunzele de ananas pot fi adunate în cantități mai mari și folosite la producerea anumitor piese”. Astfel a apărut ideea, care este o inovație și a devenit un proiect al UPM, ca materialele biocompozite din frunze de ananas să fie utilizate la construirea unor componente, piese sau părți din structura unei drone aeriene de mici dimensiuni. Mohamed Thariq a declarat că drona ecologică, numită Putra Unmanned Aerial Vehicle sau Putra UAV, face parte din acest proiect. Prin caracteristica specială a acestor fibre, rezistența electrică, se poate preveni apariția unor scurtcircuite accidentale în timpul zborului dronei. În cazul unor pagube minore, drona ecologică este mult mai ușor de reparat decât o dronă bazată pe materiale sintetice precum plasticul, fibrele de carbon sau metalele ușoare. Potrivit lui Mohamed Thariq, din 300 de grame de frunze de ananas se pot produce patru piese importante din structura dronei. Pe site-ul ubergizmo.com se precizează că, „materialele naturale sunt mai ieftine, au o conductivitate electrică scăzută, sunt mai ușor disponibile și, de asemenea, sunt biodegradabile”. Înseamnă că aceste piese se descompun rapid și „pot fi aruncate atunci când nu mai sunt utilizate sau dacă sunt deteriorate”. Drona Putra UAV „poate zbura aproximativ 20 de minute pe o distanță de până la 30 de metri” (upm.edu.my, astroawani.com și lowyat.net). Nu este construită în totalitate din frunze de ananas, aceste fibre naturale sau materiale biocompozite vor forma corpul sau cadrul principal al structurii. Ca orice dronă aeriană mică și Putra UAV are motoare, elice și baterii reîncărcabile, toate realizate în așa fel încât să fie ușor de reparat dacă situația o impune. În același articol, publicat pe 23 iulie a.c. de site-ul ubergizmo.com, se mai adaugă, „În ceea ce privește dacă va fi sau nu mai rezistentă în comparație cu drona din plastic, nu este clar, dar ideea este interesantă”. Profesorul Mohamed Thariq a spus că dronele construite din fibre naturale, asemănătoare celei construite împreună cu echipa sa, ar putea fi utilizate pentru monitorizare aeriană, pentru pulverizarea pesticidelor sau pentru alte activități agricole și, desigur, folosită ca hobby sau pentru agrement. Putra UAV este prima dronă la care se aplică această inovație. Producția acesteia face parte din așa-numita Strategie Națională a Oceanului Albastru (sau NBOS, National Blue Ocean Strategy), un program lansat în Malaezia în anul 2009 cu scopul de a ajuta să se atingă un obiectiv de o însemnătate deosebită și anume acela de a deveni o țară avansată până în 2020. Conform NBOS, sunt implementate doar ideile care includ costuri reduse, care au un impact ridicat și pot fi realizate rapid.