Un grup de cercetători de la Caltech și JPL (NASA) a lansat o dronă dintr-o camionetă folosind un tun asemănător cu cel pentru mingi de baseball
Recent, a avut loc un experiment interesant, pentru prima dată o dronă aeriană multirotor, de mici dimensiuni (sUAV, small Unmanned Aerial Vehicles), a fost lansată dintr-o camionetă în deplasare folosind un dispozitiv asemănător tunurilor cu care sunt trimise mingile de baseball spre jucătorul de la primire, în timpul antrenamentelor. 
Un grup de cerecetători de la Institutul de Tehnologie din California (Caltech, California Institute of Technology) și de la Laboratorul de Propulsie Aeronautică din cadrul NASA (JPL, Jet Propulsion Laboratory) a conceput acest sistem, care poate fi comparat și cu un tun de aruncat mingi, pe care îl folosesc jucătorii de tenis pentru a repeta anumite lovituri, din cauză că, pentru dronele multirotor, decolarea este cea mai dificilă operațiune, „cel mai complex proces din pilotarea unei drone” (playtech.ro). Până acum, înainte de decolarea unei drone era nevoie de intervenția operatorului și, în niciun caz lansarea nu se putea executa de pe un vehicul în mișcare. 
Pentru operarea dronelor multirotor în zonele aglomerate este necesar ca tehnica de decolare să fie extrem de sigură, pentru că o defecțiune în timpul acestei operațiuni poate deteriora obiecte mai valoroase din apropiere sau poate produce accidente, după cum se precizează în lucrarea „Design of a Ballistically-Launched Foldable Multirotor” (sau Proiectarea unui multirotor pliabil lansat balistic), autori Daniel Pastor Moreno (de la Caltech), Joseph (Joe) Izraelevitz (JPL), Paul Nadan (JPL), Amanda Bouman (Caltech), Joel Burdick (Caltech) și Mary B. Kennedy (Caltech). După cum reiese din titlul lucrării (publicată pe site-ul arxiv.org), drona multirotor are brațele pliabile, în momentul lansării fiind compactă, „de o formă care aduce aminte de o minge de fotbal american”, după cum a descris-o Alexandru Puiu într-un articol de pe site-ul playtech.ro. Forma aerodinamică a fost realizată prin imprimare 3D. Drona aeriană a fost numită SQUID (calamar) și datorită modului cum își desprinde brațele de corp, imediat după ce s-a ridicat pentru zbor. De fapt, numele SQUID vine din abreviarea termenilor care-i descriu forma, funcționalitatea și scopul pentru care a fost proiectată (Streamlined Quick Unfolding Investigation Drone). 
Iată și câteva dintre caracteristicile mai importante publicate în lucrarea amintită mai sus (Design of a Ballistically-Launched Foldable Multirotor), de unde au fost preluate și imaginile alăturate,
- greutate : 530 grame,
- lungime : 270 mm (puțin peste 106 inch),
- diametru (cu brațele pliate) : 83 mm (aproximativ 3 inch),
- viteza la lansare : 15 m/s.
Sistemul, un prototip SQUID, a fost testat pe un teren de sport al Caltech, vehiculul în mișcare deplasâdu-se cu o viteză de până la 50 mph (22 m/s sau 80 km/h). 
După lansare, drona a zburat controlat în jurul zonei. S-a demonstrat că forma dronei îi oferă stabilitate aerodinamică și că proiectul este fezabil. „Drona multirotor este capabilă de o tranziție rapidă la o configurație de zbor complet controlabil, după lansare” (arxiv.org). Pe piață există mai multe drone care se pot plia, în primul rând pentru a ocupa un volum mic. Cele mai cunoscute, și despre care s-a scris în revista on-line dronele.ro, sunt, seria Mavic, Spark și Tello de la DJI, Mantis Q (Yuneec), Lily Next-Gen (Lily Robotics, Inc.) sau Anafi de la Parrot SA. Autorii conceptului SQUID declară că „Există un interes din ce în ce mai mare în dezvoltarea sistemelor de aeronave fără pilot de mici dimensiuni (sUAS, small Unmanned Aircraft System) care s[ fie lansate de pe un vehicul în mișcare”. Acestea pot fi utilizate atât pentru aplicații, cum ar fi de exemplu intervențiile în situații de urgență, când se poate câștiga timp de importanță vitală, cât și pentru unele misiuni de explorare a spațiului.
