O echipă condusă de SwRI a adaptat drone pentru a fi folosite în interiorul centralei nucleare Fukushima

În 2011, pe 11 martie, cutremurul de 9,0 grade pe scara Richter, care a avut loc în regiunea Tōhoku din oceanul Pacific, considerat cel mai mare din istoria Japoniei, și valurile de aproximativ 10 metri care l-au urmat, au generat avarierea reactoarelor de la centralele nucleare Fukushima I și Fukushima II, de pe coasta de est a Țării Soarelui Răsare. În zilele următoare au avut loc mai multe explozii la trei dintre reactoare și s-a anunțat apariția unui pericol iminent de topire a miezurilor cu combustibil nuclear. După cinci zile, cantitatea de radiații a crescut de o mie de ori peste valoarea limită maximă pe un an întreg. De la acel accident și până acum, s-au depus eforturi pentru decontaminare și dezafectare dar, din cauza nivelului ridicat de radiații, accesul la informații despre situația și condițiile din interiorul unor compartimente ale reactoarelor a fost limitat. Site-ul world-nuclear-news.org arăta, după șapte ani de la cutremur, pe 22 martie 2018, că, „Cea mai mare provocare privind dezafectarea instalațiilor este eliminarea resturilor de combustibil radioactiv din cele trei reactoare, care au suferit avarii serioase în martie 2011, dar nivelul de radiații din aceste construcții rămâne prea mare pentru a permite accesul lucrătorilor. Prin urmare, pentru a efectua investigații în acele zone, sunt necesare dispozitive comandate de la distanță, cum ar fi roboții”. În interiorul vaselor de retenție, folosite pentru izolarea substanțelor radioactive, de la reactoarele 1, 2 și 3 au fost trimise sisteme robotizate la sol și subacvatice. La sfârșitul lunii februarie a.c. s-a anunțat că o dronă de mici dimensiuni dotată cu tehnologie care stabilește harta radiațiilor, va fi folosită pentru a transmite detalii despre nivelul de contaminare din interiorul reactorului deteriorat de la centrala nucleară Fukushima-Daiichi. Drona, numită RISER (Remote Intelligence Survey Equipment for Radiation, Echipament de cercetare de la distanță a radiațiilor), dezvoltată de compania specializată Blue Bear din Marea Britanie, utilizează laserul pentru a naviga în interiorul instalațiilor, unde nu pot ajunge semnalele GPS. RISER combină două tehnologii distincte, UAV ușor și software-ul de cartografiere a radiațiilor, care au primit, fiecare, finanțare prin intermediul NDA (Nuclear Decommissioning Authority) din Moor Row, Marea Britanie. Drona are diametrul mai mic de un metru și dispune de funcția de evitare a obstacolelor (collision avoidance capability). Dezvoltatorii acesteia spun că poate manevra cu precizie în spații industriale complexe și transmite datele sistemului de cartografiere, care le afișează în timp real, evidențiind zonele contaminate. A fost utilizată deja la Sellafield, din nord-vestul Angliei, la o veche centrală nucleară, în curs de dezmembrare, unde au apărut radiații periculoase după incendiul din 1957. Recent, pe 23 martie, s-a anunțat că Tokyo Electric Power Holdings, Incorporated (TEPCO Holdings) a contractat SwRI (Southwest Research Institute) din San Antonio, Texas, ca să formeze și să coordoneze o echipă pentru lucrările de evaluare a condițiilor din reactoarele avariate de la Fukushima Daiichi, Japonia. Tehnologia UAS este cea mai potrivită pentru a zbura în vasele de izolare, „pentru a se aventura” în acest mediu (world-nuclear-news.org). Inginerii de la SwRI lucrează împreună cu GRASP (General Robotics, Automation, Sensing & Perception) Lab din Școala de Inginerie și Științe Aplicate a Universității Pennsylvania (UPenn) „ca să adapteze UAS de mici dimensiuni pentru funcționarea în mod autonom în interiorul vaselor de retenție”, se arată pe site-ul uasweekly.com (unde sunt reluate unele informații de la swri.org și grasp.upenn.edu). Echipa a demonstrat că modul de abordare este fezabil la un test de la sfârșitul anului trecut, într-un campus din San Antonio al SwRI, încheiat cu succes. Monica și Richard Garcia, cercetători la SwRI, soț și soție, au condus un zbor simulat. „Drona a navigat autonom într-un mediu fără semnal GPS, evitând obstacolele de-a lungul traseului de zbor” (world-nuclear-news.org). Pe mai multe site-uri au fost prezentate public imagini filmate în timpul simulării.

În timpul primei faze a proiectului, s-a verificat și dacă toate componentele UAS pot supraviețui condițiilor dure de radiații din interiorul vasului de retenție. Acum, echipa de cercetători și ingineri SwRI-UPenn este pregătită să trimită drone, cu dimensini de lungimea unui creion (standard pentru no. 2 pencil, sau cunoscutul creion HB) de 7,5 inch (19 cm) în fosta centrală nucleară Fukushima Daiichi, pentru a evalua condițiile într-o zonă foarte periculoasă pentru om și cu nivel radioactiv la care nici roboții nu pot funcționa eficient. Directorul de proiect, dr. Monica Garcia, a declarat despre condițiile de la Fukushima Daiichi că, „sunt, probabil, cel mai dificil mediu pe care echipa SwRI-UPenn trebuie să-l analizeze”, iar Richard Garcia a spus, „Echipa adaptează drone pentru colectarea datelor cheie privind situația actuală, date care vor juca un rol important în eforturile viitoare de decontaminare și de dezafectare de la Fukushima Daiichi”.