La prima vedere, pare a fi un quadcopter obișnuit pentru că are un corp central și patru brațe cu motoare și elice, dar fiecare unitate de propulsie are o cutie de viteze specială

Diferența principală dintre dronele aeriene și cele acvatice este că primele, cunoscute și ca UAV (abreviere pentru Unmanned Aerial Vehicles), pot „călători” prin aer cu viteză mare pe distanțe relativ lungi, iar cele din a doua categorie, denumite uneori drone submersibile (UUV, Unmanned Underwater Vehicles sau mai rar ROUV, Remote Operated Underwater Vehicles), pot explora mediile subacvatice. Pentru specialiștii în inginerie costieră și portuară ar fi utilă proiectarea și construirea unei drone care să poată zbura ca un quadcopter (UAV cu patru propulsoare) standard, dar care să poată „funcționa” și sub apă. Un „instrument” de acest fel, utilizat pentru inspecții aeriene și sub suprafața apei, care „lucrează” ca o aeronavă de dimensiuni reduse și ca un mic submersibil, ar putea fi și un „asistent” de bază al echipelor de căutare și salvare. Un grup de oameni de știință de la Institutul de Cercetare pentru Sisteme Inteligente Autonome din Shanghai (Shanghai Research Institute for Intelligent Autonomous Systems), Universitatea Tongji (Tongji University, nume care în chineză înseamnă „ne aflăm pe aceeași barcă și navigăm uniți spre același scop”) și din Grupul de Cercetare a Sistemelor fără Pilot (Unmanned Systems Research Group) de la Universitatea Chineză din Hong Kong (CUHK, Chinese University of Hong Kong) au realizat, pornind de la această idee revoluționară, un dispozitiv complex pe care l-au „botezat” TJ-FlyingFish. Despre interesul pentru acest concept și despre realizarea unor dispozitive care să poată zbura dar și opera sub apă s-a mai scris în revista on-line dronele.ro, vezi de exemplu articolul dronele.ro/dupa-ce-cade-in-apa-spry-inoata…/. În prezent sub forma unui prototip funcțional, TJ-FlyingFish se deplasează cu ușurință în cele „două lumi” diferite. Este „quadcopterul zburător capabil să-și croiască drum și prin adâncurile întunecate” (newatlas.com). Într-adevăr, la prima vedere TJ-FlyingFish seamănă mult cu orice alt quadcopter pentru că are un corp central și patru brațe, fiecare cu o unitate de propulsie în capăt (un modul motor și elice). Deosebirea esențială este că la TJ-FlyingFish „fiecare unitate de propulsie încorporează o cutie de viteze specială cu două trepte, iar brațul pe care este montată se poate roti independent față de restul dronei”, conform descrierii din articolul publicat pe site-ul amintit. TJ-FlyingFish poate comuta rapid de la zbor la înot și invers, odată ce a terminat activitatea de sub apă, drona se ridică la suprafață și zboară liber. „Acest quadcopter specializat este capabil atât de zborul prin aer, cât și de explorarea subacvatică” (newscientist.com). În forma sa actuală, TJ-FlyingFish are următoarele caracteristici :

• greutate 1,63 kg (3,6 lb), mai ușoară decât alte drone similare experimentale
• ampatament (distanța dintre axele osiilor) 380 mm (1,25 ft)
• poate „pluti” în aer 6 minute la o singură încărcare a bateriei
• rezistă sub apă (]n imersie) timp de 40 de minute
• poate atinge o adâncime maximă de 3 m (9,8 ft)
• viteza maximă sub apă este de 2 m/s (6,6 ft/sec).

Datele au fost preluate din articolele apărute pe newatlas.com, news.cgtn.com, newscientist.com și în alte publicații on-line. Când este în zbor, toate cele patru propulsoare sunt orientate în sus, iar elicea se învârte cu cea mai mare dintre cele două viteze. Odată ajunsă în apă, poziția modulelor se schimbă. Se întorc cu fața în jos și se învârt cu viteza mai mică, pentru a reuși să coboare sub suprafața apei și să se mențină în imersiune totală. „Pentru a se deplasa, atât pe verticală, cât și pe orizontală, odată ce este complet scufundată, TJ-FlyingFish ajustează unghiul și forța fiecărei unități de propulsie după cum este necesar” (newatlas.com). O demonstrație relevantă cu modelul realizat de cercetătorii din China a fost înregistrată luna trecută (februarie 2023) și publicată pe site-ul youtube.com (vezi videoclipul alăturat).

Profesorul Ben M. Chen, coordonatorul proiectului, în prezent profesor de inginerie mecanică și automatizare la universitatea CUHK și profesor de inginerie electrică și computerizată la Universitatea Națională din Singapore (NUS, National University of Singapore), a declarat că drona este complet autonomă, nefiind nevoie în niciun moment al călătoriei sale amfibie de un control uman, și că aplicațiile posibile ale tehnologiei includ sondajele aeriene și acvatice, inspecțiile tehnice, explorarea resurselor, teledetecția, misiuni de căutare și salvare. Site-ul newatlas.com a anunțat recent că prof. Ben M. Chen și colegii săi vor prezenta o lucrare despre cercetările și realizările lor în luna mai a.c. cu ocazia Conferinței internaționale IEEE de la Londra privind robotica și automatizarea (oficial, 2023 IEEE International Conference on Robotics and Automation, unde IEEE sunt inițialele de la Institute of Electrical and Electronics Engineers, o asociație profesională cu sediul central în New York City).