Robotul aerian SoBAR se prinde de obiectele din apropiere (pereți, crengi, cabluri) pentru a economisi energie, iar la impact, datorită componentelor gonflabile, nu se deteriorează

Continuare „Componentele electronice ale dronei SoBAR (Soft-Bodied Aerial Robot) sunt rigide, ca la quadcopterele obișnuite. Cadrul său din nailon acoperit cu poliuretan rezistent este gonflabil, fiind inspirat de oasele cu pereți subțiri ale păsărilor. Capătul fiecărui braț trece dincolo de vârful elicei pentru ca să lovească suprafețele verticale înaintea elicei”. SoBAR poate nu numai să sară pe pereți, ci și să rămână fără vreo avarie dacă lovește de suprafețe orizontale. Pentru aceste caracteristici funcționale, „cercetătorii au echipat drona cu un dispozitiv de prindere montat pe partea inferioară, realizat din arcuri cu foi de oțel, încadrate într-un manșon gonflabil de nailon”. Articolul de pe site-ul newatlas.com mai precizează, „Cadrul gonflabil al SoBAR cântărește doar 10 grame, față de cel rigid al dronei DJI F450, care are 120 de grame”. Robotul aerian are greutatea redusă pentru că la cadru s-a folosit material textil, „o soluție promițătoare pentru abordarea problemei rezistenței la ciocniri”. SoBAR nu este prima gonflabilă, în urmă cu ceva ani, prin martie 2017, era lansată drona Diodon*, ale cărei brațe se umpleau cu aer, pentru aterizarea și plutirea pe suprafața apei, și se dezumflau pentru depozitare și transport ușoare. Robotul SoBAR are în plus față de dronele Diodon, și anume brațele gonflabile, un sistem de prindere care este împins cu putere spre un obiect, cum ar fi o ramură de copac. Arcurile fixate în vârful brațelor folosesc la prinderea și la fixarea dronei pe acel obiect, „ceea ce înseamnă că ar putea sta la nesfârșit în acea locație” (newatlas.com). Când este momentul să reia zborul, arcurile se eliberează și revin la configurația lor inițială. Timpul de prindere este de aproximativ trei milisecunde, iar cel pentru eliberare de mai puțin de trei secunde (newatlas.com). Cercetătorii Laboratorului de robotică și sisteme inteligente (RISE, Robotics and Intelligent SystEms Laboratory) al Universității de Stat din Arizona compară caracteristicile SoBAR cu performanțele roboților aerieni convenționali, privind urmările unei coliziuni, pentru a constata experimental cum rezistă „în diverse scenarii și pe obiecte cu forme diferite” (arxiv.org). De exemplu, prinderile de obiecte cu secțiuni transversale circulare sunt încă limitate. Dispozitivele de prindere scad semnificativ capacitatea de transport a unor sarcini utile. „Există adesea o disociere între coliziunea controlată și cocoțarea dinamică în proiectarea roboților aerieni” (liebertpub.com), deoarece structurile rigide nu sunt potrivite pentru atenuarea impactului la coliziune. Cu toate acestea, se așteaptă ca în cele din urmă „tehnologia SoBAR să poată fi utilizată în aplicații cum ar fi eforturile de căutare și salvare, în locurile unde au avut loc dezastre, acolo unde dronele sunt nevoite să navigheze în spații înguste și unde este posibil să apară coliziuni”. În urma cercetărilor ulterioare, se va îmbunătăți cu siguranță „capacitatea roboților aerieni de a economisi energie și de a se menține într-o poziție avantajoasă pentru monitorizare sau supraveghere”.

* Prima dronă gonflabilă din lume a fost Diodon, ale cărei motoare și brațe pliabile sunt așezate în tuburi ce se pot umple cu aer. În urmă cu 6 ani, compania start-up franceză Airvada prezenta pentru prima dată gama de vehicule aeriene fără pilot gonflabile, dronele inovatoare Diodon (suasnews.com). Dacă întâmplător ajunge pe suprafața apei sau dacă se lovește accidental de apă, Diodon nu se poate scufunda datorită tuburilor gonflabile și carcasei impermeabile în care sunt plasate componentele structurale. Diodon poate chiar și să zboare prin ploaie. Atunci când este transportată, brațele se pliază și drona are loc într-o cutie de mici dimensiuni. Pregătirea de misiune înseamnă atașarea la o pompă de aer. Umplerea brațelor cu aer este o operațiune care se execută rapid, în decurs de un minut sau două (newatlas.com). O deficiență majoră a dronelor Diodon este că „pierderea aerului din unul sau mai multe brațe ar fi absolut catastrofală”. Nu după mult timp de la lansare, compania Airvada a anunțat că „Diodon va veni cu trei versiuni diferite” (armyrecognition.com). Diodon SP20, MP40 și respectiv HP150 se deosebesc prin dimensiuni și prin greutatea sarcinii utile.