Drona eVTOL multirotor Q12 a depășit recordul de anduranță anterior cu aproape o oră și a obținut „Guinness World Record” cu un zbor de 3 ore și 11 minute

Completare Încă din anul 2020, autoritatea de reglementare în domeniul aviației, agenția federală FAA (Federal Aviation Administration), a început să acorde derogări temporare (temporary waivers) pentru zborul dronelor în regim BVLOS (beyond visual line of sight). Pentru că acest gen particular de operațiuni a fost în continuă creștere, FAA a formulat și publicat o notificare prin care propune elaborarea de reguli (NPRM, notice of proposed rulemaking) care „ar accelera tendința”, după cum apreciază un articol de pe site-ul (flyingmag.com) din 21 august a.c. Dacă respectă un set de criterii de navigabilitate și proiectare, dronele cu o greutate maximă la decolare (MTOW, maximum takeoff weight) de până la 1.320 lbs (aproape 600 kg) vor putea zbura BVLOS, dincolo de linia de observare a operatorului. Odată cu publicarea de către FAA a notificării și în contextul validării recordului mondial (Guinness World Record) obținut cu un prototip al dronei aeriene sau UAV (Unmanned Aerial Vehicle) Q12, Logan Jones, directorul de afaceri al companiei SiFly, a declarat că, „piatra de hotar privind anduranța nu va mai fi relevantă”. Este de așteptat ca apariția NPRM „să permită dronelor comerciale să efectueze operațiuni BVLOS de rutină pe perioade lungi” și „să accelereze și mai mult piața” și investițiile utilizatorilor de drone”. Logan Jones a spus că SiFly intenționează să profite de creșterea cererii de drone capabile de zboruri de lungă durată, generată ca urmare a regulamentului propus de FAA. Reglemetări ale agenției federale pentru UAS (Unmanned Aircraft Systems) de mici dimensiuni au fost publicate în urmă cu aproape un deceniu, dar SiFly „a visat” întotdeauna la aceste modificări. Opinia companiei este că primele reglementări „au blocat anumite decizii din proiectare și din tehnologie și au înghețat cu adevărat inovația în acest domeniu”, a spus Brian Hinman, fondator și CEO al SiFly. „Până acum, majoritatea dronelor au fost utilizate în aplicații de zbor în linia vizuală (VLOS, visual line of sight) pe distanțe relativ scurte și timp de 20 sau 30 de minute, dar acum, prin noile reglementări, a apărut un cadru legal pentru zborul dincolo de linia vizuală”, a completat Brian Hinman. Domnia sa a adăugat că, în viitor, o serie de misiuni cu drone vor fi probabil îndeplinite nu cu ajutorul unei persoane, ci de drone conectate la cloud prin 5G, așa cum este cazul modelului Q12 al SiFly. Nu sunt foarte multe aparate de zbor fără pilot care au anduranța necesară pentru a profita din plin de operațiunile permise de noile reglementări și, pentru a profita de anularea unor „probleme de limitare a tehnologiei”, Brian Hinman a creat compania SiFly Aviation. „Trebuie să regândim modul în care construim dronele. În locul dronelor care zboară cel mult 30 de minute, SiFly a realizat tehnologia care permite ore întregi de zbor”. Pentru a extinde domeniul de aplicare, operatorii dronelor de livrare, cum ar fi cunoscutele Zipline și Wing, au încorporat în modelele lor aripi fixe (fixed-wing), dar SiFly a văzut un potențial neexploatat în configurația clasică. „Quadcopterele existente, inclusiv cele DJI, sunt ca o cărămidă zburătoare, nu au nimic aerodinamic la ele”, a mai spus Brian Hinman. Quadcopterele (UAV cu patru propulsoare) sunt unul dintre cele mai populare configurații, în special pentru aparatele care au în dotare cameră și alte modele de hobby. Dronele care folosesc arhitectura cu patru rotoare, deși foarte populare, sunt limitate la maxim o oră de zbor sau, cel mai adesea, la mult mai puțin. Brian Hinman este sigur că, „Este nevoie de sisteme care să funcționeze de ordinul orelor cu o singură încărcare, nu doar minute sau zeci de minute, și care să parcurgă multe, multe mile, în niciun caz doar câteva”. Analizând datele despre elicopterele ușoare, Logan Jones, directorul de afaceri al companiei SiFly Aviation, a concluzionat că, „durata maximă a misiunilor este de două ore, limitare datorată consumului de combustibil și, rareori, unor probleme legate de starea de oboseală a pilotului”. Proiectând Q12, SiFly a vrut să atingă și să depășească performanțele elicopterelor ușoare, dar a ținut cont de ușurința în utilizare și accesibilitatea dronei. Compania are în vedere o gamă largă de aplicații pentru drona Q12, dar accentul este pus pe agricultură și siguranța publică, care, potrivit lui Logan Jones, se află la „punctul ideal” între ceea ce doresc clienții și ceea ce permit reglementările (flyingmag.com). Indiferent de utilizare, proprietarii acestui model nu vor avea nevoie de un sistem de andocare pentru decolare, aterizare sau încărcare. Logan Jones a spus că, „pentru schimbul bateriei sunt necesare doar două minute, apoi Q12 este din nou în aer pentru încă două ore”, iar Brian Hinman că, „bateriile ar trebui să poată dura cel puțin cinci ani” și că, fiind UAS electric (eVTOL, electric VTOL), „nu necesită întreținerea pe care o cere motoarele cu ardere internă”. După recordul mondial de anduranță (reamintim, 3 ore și 11 minute), cu performanțele la nivel de elicopter ușor și consumul redus, „drona Q12 (SiFly Aviation Inc.) creează piețe complet noi, redefinind așteptările industriei” (prnewswire.com, dronelife.com, dronedj.com sau commercialuavnews.com,). Brian Hinman a mai adăugat că drona Q12, „este de fapt o platformă de senzori”, dar SiFly dezvoltă și un model mult mai mare, Q250, cu o sarcină maximă la decolare (MTOW) de 250 kg (550 lbs). În anumite situații, sau anumite misiuni, cele două drone vor funcționa împreună. De exemplu, în agricultură, nu este nevoie de o platformă scumpă pentru a găsi locurile unde trebuie împrăștiate substanțe și nici nu este eficient ca o dronă mai mică să fie folosită la pulverizare. Pentru modelul Q12, SiFly a primit precomenzi și scrisori de intenție pentru sute de unități, primele livrări fiind programate la începutul anului viitor, 2026. Compania spune că există un interes puternic din partea agențiilor de siguranță publică, a inspectorilor de infrastructură, a firmelor de cartografie și, nu în ultimul rând, a operatorilor agricoli.