Dacă acest experiment al misiunii Mars 2020 are succes, de demonstrează că aeronave de tipul Ingenuity pot explora mult mai mult din suprafața marțiană decât orice rover

Continuare După ce echipa NASA a ales locul pentru zborurile de test ale dronei-elicopter Ingenuity urmează să stabilească perioada când vor avea loc acestea. Inițial, s-a anunțat că cele 30 de zile programate vor fi, probabil, în perioada 19 aprilie – 19 mai. În ultima variantă, care va fi comunicată peste puțin timp într-o conferință de presă, s-a emis părerea că „prima decolare ar putea avea loc imediat după prima săptămână a lunii aprilie” (businessinsider.com). Pe site-ul NASA (nasa.gov), cel mai autorizat site pentru astfel de informații, scrie că, „Se așteaptă ca zborurile de test ale elicopterului Ingenuity să înceapă nu mai devreme de prima săptămână a lunii aprilie, că momentul exact al primului zbor are o plajă de timp”, adică este încă variabil, și „va fi hotărât pe măsură ce inginerii elaborează detaliile privind succesiunea deplasărilor și a poziției celor două vehicule de pe Marte”, roverul Perseverance și drona-elicopter Ingenuity. Anunțul dat după briefing-ul virtual al NASA din urmă cu o zi (din 23 martie), la care orice redactor de știri sau altcineva care a dorit s-a putut înscrie anticipat, spune că „primul zbor controlat al unei aeronave pe o altă planetă decât Terra nu va avea loc mai devreme de 8 aprilie”. Primele operațiuni de care se va ocupa Perseverance după aterizare sunt verificarea și testarea tuturor instrumentelor și sistemelor proprii. În următoarea etapă a misiunii, roverul va „va elibera” elicopterul din compartimentul situat în partea de jos, altfel spus „sub burtă”, va executa „debarcarea” acestuia pe poziția de unde va executa prima decolare și, în final, se va îndepărta la o distanță sigură. Retragerea pe același traseu înseamnă distanțarea de dronă pentru a-i asigura spațiul de zbor și de aterizare, operațiuni pe care le va controla direct. Pe site-ul businessinsider.com se reamintește că, „Deși pentru moment este doar o demonstrație tehnologică, drona-elicopter este pregătită să facă în această primăvară până la cinci zboruri de test”. Două camere, fixate în partea inferioară, vor înregistra și vor transmite de la înălțime imagini de pe suprafața marțiană. Roverul Perseverance „va urmări zborurile cu propriile camere” (businessinsider.com). Prima încercare va fi de fapt un test relativ simplu, un zbor de doar 20-30 de secunde, la o înălțime mică, și aterizarea. „Ulterior acestui pas important, primul zbor cu motor în atmosfera extrem de subțire de pe Marte, sunt planificate zboruri experimentale care vor dura mai mult, dronele vor atinge altitudini diferite și vor călători mai departe” (nasaspaceflight.com). După finalizarea acestei a doua etape a misiunii se va trece la scopul științific principal, care înseamnă deplasarea roverului prin fostul lac-deltă și căutarea semnelor posibile de viață, căutarea prezenţei microbilor mineralizați în roca marţiană.

Cu greu poate fi găsit un nume mai potrivit pentru rover, alt nume decât „Perseverență”. Operațiunile dronei Ingenuity vor implica un efort cu risc destul de ridicat, dar cu recompense importante, după cum reiese din declarația făcută de Matt Wallace înaintea aterizării roverului pe planeta Marte. Matt Wallace a revenit în 2001 la NASA/JPL (Jet Propulsion Laboratory) și este directorul de proiect al misiunii Mars 2020. Domnia sa a adăugat, „Va exista întotdeauna probabilitatea de apariție a unei probleme, dar, dacă va apare, vom învăța din această problemă”. Și de această dată, numele elicopterului-dronă (Mars Hellicopter Ingenuity) a fost inspirat ales. „Ingeniozitate” înseamnă calitatea sau talentul de a fi ingenios, semnifică într-adevăr „inventivitate, măiestrie, îndemânare, iscusință” (dexonline.ro). Cu toate acestea, „pot exista factori necunoscuți care să împiedice încercările dronei Ingenuity” (businessinsider.com). Drona adusă pe planeta Marte de roverul Perseverance are o pereche de rotoare coaxiale* cu elice din fibră de carbon (carbon fiber), lungi de 1,2 metri (sau 4 ft). Pentru a se ridica în atmosfera extrem de subțire a Planetei Roșii, cele patru lamele trebuie să se rotească (în direcții opuse) cu aproximativ 2.400 RPM (rotații pe minut), adică de aproape zece ori mai repede decât ale unui elicopter de pasageri de pe Pământ, care pot atinge cam 500 RPM. Alimentarea cu energie se va face de la micul panou solar instalat deasupra rotoarelor, care trebuie să asigure reîncărcarea celor șase baterii litiu-ion. Bateriile permit un zbor de până la 90 de secunde.

Pentru o aterizare lină a elicopterului-dronă și o așezare fără șocuri pe solul marțian în colțurile corpului principal sunt montate patru picioare mobile din fibră de carbon. În articolele de pe site-urile care au descris toată această viitoare „aventură” și multe dintre caracteristicile speciale ale elicopterului-dronă Ingenuity (uasvision.com, uavexpertnews.com, futurism.com, businessinsider.com și altele), care au reluat majoritatea informațiilor, inclusiv imaginile, de la nasaspaceflight.com, nasa.gov și mars.nasa.gov, se mai precizează, „Combinația dintre dimensiunile sale mici și cantitatea mare de materiale compozite fac din Ingenuity un aparat de zbor autonom deosebit de ușor”. Greutatea sa pe Pământ este de doar 1,8 kg. Primul zbor în atmosfera Planetei Roșii este așteptat cu nerăbdare, sau cum se mai spune „cu sufletul la gură”. Într-un viitor apropiat va deveni un subiect de senzație și, foarte simplu, se poate trage concluzia : Va urma.

* Rotoarele coaxiale sunt o pereche de rotoare montate unul deasupra altuia pe arbori concentrici cu aceeași axă de rotație, dar care se rotesc în direcții opuse (contra-rotație). Pentru prima dată ideea rotoarelor coaxiale a avut-o „fondatorul științei ruse” Mihail Lomonosov, care a construit un mic model de elicopter cu rotoare coaxiale în iulie 1754 și l-a prezentat Academiei de Științe din Rusia. În 1859, Oficiul Britanic de Brevete (British Patent Office) a acordat „primul brevet de elicopter coaxial lui Henry Bright pentru prioectul său” (aviastar.org), care era compus din „două rotoare coaxiale contra-rotative și două perechi de palete montate pe un arbore vertical”. De atunci, „aceste modele s-au dezvoltat continuu și au devenit pe deplin operaționale, așa cum le cunoaștem astăzi”, conform site-ului dspace-erf.nlr.nl (ERF este abrevierea pentru European Rotorcraft Forum).