Proiectul Vanaheim caută soluții de organizare și echipare a unităților tactice pentru detectarea, identificarea, urmărirea și distrugerea dronelor de mici dimensiuni

Platformele UAS (Unmanned Aircraft Systems) din clasa 1 sunt folosite în special pentru agrement, înregistrări foto sau video și mai puțin în aplicații comerciale. Sunt asociate în mod normal cu un nivel redus de risc, lucru care se datorează componentelor ușoare și caracteristicilor tehnice modeste, viteza, timpul de zbor, greutatea, altitudinea atinsă, distanța parcursă și altele. Chiar dacă pentru dronele de dimensiuni reduse sunt reglementări care impun restricții pentru a nu deveni un pericol, nu înseamnă că în anumite condiții și cu o sarcină (payload) distructivă, nu pot ajunge o amenințare. În ultimul timp, au fost proiectate și sunt construite drone, sau UAV (Unmanned Aerial Vehicle), destinate special misiunilor ofensive, sau pentru atacuri aeriene. Armata britanică, înpreună cu cea a Statelor Unite, lucrează la un proiect comun pentru organizarea și echiparea corespunzătoare a unităților tactice care să detecteze, identifice și urmărească UAS din clasa 1 (dronele mici) și, în eventualitatea că prezintă o amenințare, să le doboare sau neutralizeze. După cum scrie în articole de pe site-uri ca uasvision.com, ukdefencejournal.org.uk, find-tender.service.gov.uk și cuashub.com, proiectul comun, denumit Vanaheim, „se concentrează pe această problemă operațională”. Vanaheim, cu numele vechi Vanaheimr, adică „Patria Vanirului”, este unul dintre cele zece tărâmuri și „există la cel mai înalt nivel al Arborelui Lumii împreună cu Asgard și Alfheim” (norse-mythology.org). Locuitorii săi, Vanirii (din rasa Vanir), au fost „maeștri ai vrăjitoriei și magiei” și recunoscuți pentru „talentul lor de a prezice viitorul”. Despre inițiativa Vanaheim, Ministerul Apărării (MOD, Ministry of Defence) al Regatului Unit declară că, „este prima etapă a unui program substanțial de lucru care actualizează capacitățile c-UAS ale Armatei față de dezvoltarea rapidă din ultimii ani a UAS mici”. Potrivit anunțului publicat de MOD pe 21 martie, proiectul Vanaheim nu este „doar un alt eveniment din industrie, ci este un mediu dinamic de testare”, de lucru pe teren, în care „companiile vor avea oportunitatea să își implementeze soluțiile alături de personalul militar desemnat”. Armata britanică își propune să identifice soluții noi c-UAS (counter UAS) și parteneri cu care să colaboreze pentru a pune în aplicare „următoarea generație” a capabilităților de luptă cu dronele ostile. Soluțiile propuse vor fi în centrul atenției, iar specialiștii companiilor partenere vor lucra cu cei ai armatei pentru a modela solicitările și eventualele soluții propuse de militari. Conform site-urilor uasvision.com și ukdefencejournal.org.uk, proiectul se desfășoară printr-un efort comun al armatelor britanice și ale Statelor Unite la care va participa și armata ucraineană, iar observator va fi armata australiană. Va fi o oportunitate de colaborare directă în cadrul unui prim eveniment de teste pe teren planificat să aibă loc mai multe zile în Germania în luna iunie a.c. Organizări ulterioare „vor fi confirmate în lunile iulie și august 2025” (sourcehere.com). Potrivit MOD, în proiectul Vanaheim se va oferi companiilor interesate contactul direct cu experții militari și accesul la cele mai recente provocări operaționale în războiul cu dronele din clasa 1. Rezultatul inițiativei trebuie să fie o soluție utilizabilă de către soldații infanteriști, un dispozitiv care să poată fi transportat de o persoană sau cu un vehicul ușor, și să aibă capacitatea de a contracara UAS de clasă 1, inclusiv drone de tip FPV (first-person view drones). Site-ul ukdefencejournal.org.uk consideră că participanții la operațiunile practice „ar trebui să se aștepte la” :

• teste practice, vor putea „implementa produsul sau produsele cu rating TRL 6-TRL 9* într-un mediu operațional realist, să le observe funcționarea sub presiune și să obțină date valoroase pentru perfecționarea tehnologiei”,
• feedback direct, prin lucrul nemijlocit pe teren cu soldații se primește „feedback imediat și perspective tactice pentru a modela dezvoltarea produselor în viitor”,
• influențarea viitorului, vor contribui direct la „efortul viitoarei armate britanice de a aborda cele mai urgente provocări” în lupta cu dronele ostile mici și la „modelarea modului în care armata va aborda aceste operațiuni în viitor”.

În concluzie, se poate spune că Vanaheim „este poarta de acces a luptătorului” către echipele care furnizează capabilități noi sistemelor c-UAS. Va urma.

* Site-ul nasa.gov descrie Nivelurile de Pregătire Tehnologică (TRL, Technology Readiness Level) ca fiind „un tip de sistem de măsurare utilizat pentru evaluarea nivelului de maturitate al unei anumite tehnologii”, iar site-ul twi-global.com scrie că sunt „o metodă de înțelegere a maturității tehnice a unei tehnologii încă din faza de achiziție” și că permit accesul la „o bază de date consistentă pentru înțelegerea evoluției tehnologiei, indiferent de cunoștințele tehnice”. Un proiect tehnic este evaluat în raport cu parametrii fiecărui nivel tehnologic, după care îi este atribuit un rating (sau nivel) TRL. Există nouă niveluri de pregătire pentru tehnologie, de la TRL 1, cel mai mic, la TRL 9, care este cel mai înalt nivel (nasa.gov). Ca exemplu, site-ul uefiscdi.ro, site al Unității Executive pentru Finațarea Învățământului Superior, a Cercetării și Inovării, din subordinea Ministerului Educației Naționale din România, nivelurile de mai sus (TRL) sunt definite astfel :

• TRL 6 – demonstrarea functionalității în condiții relevante de funcționare (mediul industrial),
• TRL 7 – demonstrarea functionalității prototipului în condiții relevante de funcționare,
• TRL 8 – sisteme finalizate și calificate,
• TRL 9 – Sisteme a căror funcționalitate a fost demonstrată în mediul operational.