Dronele de buzunar și roboții, arme de luptă în viitor

August 2016

La exercițiile de test organizate în cadrul PACMAN-I, în Hawaii, s-a constatat că soldații preferă dronele mici pentru recunoaștere pe lângă roboții cu șenile care se deplasează pe teren. Dronele de buzunar sunt mai ușor de folosit și deseori mai utile în misiuni, chiar dacă un mini-tanc robotizat poate transporta mitraliere sau alte arme de calibru mare, devenind, de cele mai multe ori, un sprijin în luptă pentru combatanți. PACMAN-I (Pacific Manned Unmanned – Initiative) este o acțiune de pregătire și antrenament a armatei americane, o inițiativă organizată în zona Oceanului Pacific, în arhipelagul Hawaii. Acțiunea este parte componentă a exercițiilor Pacific Pathways 2016. Pe 26 iulie a.c. baza din statul Hawaii a fost vizitată de Eric Kenneth Fanning, SECARMY (Secretary of the Army), din cadrul DoD (United States Department of Defence – Departamentul sau Ministerul Apărării). SECARMY, cu responsabilități legale pentru majoritatea problemelor legate de armată (forță de muncă și personal, instalații și dotări, probleme de mediu, sisteme de arme și achiziția de echipamente, comunicații și management financiar etc.) este numit de președinte și confirmat de Senatul Statelor Unite. Cu ocazia vizitei au fost făcute demonstrații cu drone terestre (roboți) și aeriene, pentru a stabili care dintre tehnologii servește mai bine unor acțiuni și este mai pregătită să intre în dotarea formațiunilor de luptă. La baza din Hawaii, mai mult de două săptămâni din luna iulie, s-au testat prototipuri de roboți de ultimă generație, prin diferite demonstrații și exerciții din cadrul PACMAN-I. Pe site-ul www.vocativ.com, jurnalistul Jennings Brown declară despre această acțiune, „A fost a treia oară în istoria omenirii, când soldații au colaborat cu parteneri roboți, într-o zonă de război simulat”. O concluzie rapidă este că soldații și membrii diviziei 25 Infanterie (25th Infantry Division), care au dirijat și testat echipamentele, au fost încântați de dronele miniaturale, care se pot confunda cu o pasăre. După ansamblul de operațiuni și exerciții de tesare s-a declarat, ca o apreciere, „Faceți cunoștință cu noile iubite ale soldaților, dronele de buzunar”. Unul dintre sistemele care au nevoie de îmbunătățiri este MUTT (Multipurpose Unmanned Tactical Transport), un vehicul terestru (unmanned ground vehicle – UGV) dezvoltat de General Dynamics Corporation din West Falls Church, comitatul Fairfax, statul Virginia. MUTT este eficient pentru transportul echipamentului greu, este manevrabil în loviturile de foc, efectuează trageri cu mitraliera controlate de la distanță și este suficient de silențios dar, soldații au remarcat probleme cu viteza și cu deplasarea în condițiile de teren din zona Pacificului. Pe un teren accidentat sau mai dificil acest mini-tanc robot și-a pierdut echilibrul și s-a răsturnat pe spate sau „nu a putut ține pasul” cu trupele terestre. Sergent Broc Garner (Bravo Company, 2/27 Infantry) spune că „Există numeroase locuri, cel puțin pe această insulă, unde dispozitivul SMET (Squad Multipurpose Equipment Transport) nu se poate deplasa. Într-o misiune pe teren accidentat, această mașină trebuie abandonată sau… trebuie lăsați doi luptători să o păzească”.

Pe lângă multe alte dispozitive a fost testat și PD-100 Black Hornet PRS (Personal Reconnaissance System), o mini-dronă destinată misiunilor scurte de recunoaștere, dotată cu o cameră orientabilă. PD-100, dezvoltată de Prox Dynamics din Hvalstad, provincia Akershus, Norvegia, disponibilă la comercializare, are senzori extrem de mobili și sensibili, fiind potrivită pentru supraveghere și recunoaștere imediată. Drona minusculă poate fi ținută în palmă (cântărește doar 18,25 grame) și este suficient de silențioasă pentru a nu fi auzită când zboară. Setările se pot face în trei până la cinci minute, are o autonomie de până la 2,5 km (1,5 mile) și un timp de zbor de 25 de minute la o singură încărcare. În timp ce o dronă este în zbor, o alta își poate încărca bateria într-un dispozitiv cu două locuri, folosit și pentru transport, care se poate căra într-un mic rucsac purtat de operator, în cazul de față de un soldat. A fost supranumită Pocket Predator. „Acesta este un sistem pe care, de fapt, l-am putea lua chiar acum… pe câmpul de luptă”, a declarat sergent James Roe pentru Breaking Defense, site care prezintă noutăți, știri, analize și comentarii privind industria de apărare (www.breakingdefense.com). Se deduce că „la unele dintre sisteme mai trebuie lucrat”, mai pot fi aduse îmbunătățiri. Pe baza dezvăluirilor și comentariilor de la PACMAN-I „UGV vor rămâne la sol pentru o perioadă, cu toate că au lucrat în condiții de junglă, în timp ce sUAS Black Hornet sunt gata de acțiune”. Interesul armatei pentru utilizarea roboților în câmpul de operațini a fost demonstrat de vizita Secretarului Eric Fanning din 26 iulie a.c. După ce a participat la exerciții, acesta a declarat, „Trebuie să ne asigurăm că noile tehnologii vor ajunge în teren cât mai repede cu putință. Nu este suficient doar să facem investiții în tehnologie nouă dacă nu devine un ajutor efectiv pentru soldați, pe câmpul de luptă”. La sfârșitul anului trecut (2015), proiectul LS3 (AlphaDog Legged Squad Support System) al agenției DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), realizat de Boston Dynamics, din Waltham, Massachusetts, a fost „pus la arhivă”. AlphaDog LS3 este urmașul lui BigDog, realizare a aceleiași companii. Pentru compania Boston Dynamics există interes de achiziționare din partea unor firme precum Toyota sau Amazon, după anunțul făcut de agenția internațională de știri Bloomberg News pe 17 martie, anul acesta. Robotul militar, „care poate opera în climă de deșert, în frig, în noroi, umezeală” sau alte fenomene meteo extreme, și pentru care DoD a cheltuit 32 de milioane $, a fost, spus chiar peiorativ, „lăsat la pășunat”, după ce s-a constatat că este mult prea zgomotos. În fiecare an DoD cheltuiește miliarde de dolari în dezvoltarea tehnologiei de luptă dar „toate realizările R&D (Research and Developement) pot fi scoase din uz într-o clipă dacă oamenii care trebuie să le folosească le consideră improprii pentru înfruntări armate”. Mini-drona PD-100 Black Hornet PRS nu prezintă niciun risc pentru personal sau pentru alte vehicule aeriene, este operațională în orice moment, cu o pregătire de câteva minute. Este ideală pe distanțe scurte datorită nano-senzorilor (senzori bazați pe elemente de detecție nanometrică), iar din cauza dimensiunilor reduse și motoarelor electrice silențioase, este aproape invizibilă și nu poate fi auzită. Mini-drona poate fi folosită și în alt gen de operațiuni, nu numai în scop militar, de exemplu, pentru inspecția centralelor nucleare, pentru supravegherea și controlul structurilor, a instalațiilor chimice, de petrol sau gaz, pentru urmărirea unor grupuri de persoane.         Caracteristici

  • masa, inclusiv camerele, 18 g
  • viteza maximă, 5 m/s
  • anduranța, până la 25 min
  • lungime elice, 120 mm
  • data link digital, 1,6 km
  • navigare, prin GPS sau vizuală
  • autopilot, cu mod autonom/telecomandat
  • video și instantanee, live
  • greutate sistem complet, 1,3 kg
  • senzori nano/aparat, 2
  • camere EO (electro-optice), termală, 2+1

        Misiuni

  • căutare și salvare
  • recunoștere în spații restrânse
  • zbor în spate, între sau sub obstacole
  • identificarea obiectelor
  • supraveghere în proxomitate
  • privire aeriană pentru observare

        Beneficii

  • silențioase, sau chiar nu pot fi auzite
  • zbor în spații limitate și în aer liber
  • ușor transportabile (au loc în buzunar)
  • ușor de operat, nu necesită pregătire

În cadrul declarațiilor de presă, Kenneth Fanning (Secretary of the Army) a spus că sunt două lucruri, la fel de importante, pentru care trebuie să existe preocupare, intensă și exigentă. „Primul, este realizarea, dezvoltarea și crearea tehnologiei potrivite, achiziția, cumpărarea sau procurarea acesteia și, în al doilea rând, aducerea tehnologiei pe câmpul de operațiuni, în mânile combatanților direcți”.

Tags