Dronele aeriene (sUAV) se vor „deplasa” pe șosele !?

September 2017

Sistemul de quadcoptere dezvoltat de echipa CSAIL „o altă abordare a dezvoltării mașinilor zburătoare”

O echipă de cercetători de la Laboratorul de Informatică și Inteligență Artificială (Computer Science and Artificial Intelligence Laboratory, CSAIL) din cadrul MIT (Massachusetts Institute of Technology), renumita universitate tehnică din orașul Cambridge, încearcă să realizeze roboți care să se poată deplasa autonom atât pe teren cât și în aer. A fost prezentat recent un sistem compus din opt drone quadcopter (sUAV) care sunt conduse la sol printr-un spațiu amenajat asemănător unui cartier dintr-un oraș. Acolo unde întâlnesc locuri de parcare, clădiri, zone unde zborul este interzis (no-fly zone) etc. dronele se ridică (decolează) și continuă deplasarea în zbor. Prin implementarea celor două moduri de deplasare, folosite pe rând în funcție de condiții, se probează o alternativă viabilă și funcțională pentru mașinile viitorului, atât de minunate dar și de imaginare încă, mașinile zburătoare. Proiectul a fost arătat, pentru prima dată, la Conferința Internațională de Robotică și Automatizare (International Conference on Robotics and Automation, ICRA), organizată sub egida organizației internaționale non-profit IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers), la Singapore în luna iunie a.c. Componența echipei, potrivit site-ului de știri al MIT (news.mit.edu), este, profesor Daniela L. Rus, director al CSAIL, născută în România, la Cluj, Brandon Araki, doctorand la MIT, Tobias Naegeli de la Advanced Interactive Technologies Lab (sau AIT Lab) din cadrul Universității Tehnice Federale din Zürich, Elveția (ETH Zürich, Eidgenössische Technische Hochschule Zürich sau ETHZ) și studenții la MIT John Strang, Sarah Pohorecky și Celine Qiu. Pe același site se arată că, „Roboții care sunt buni la un mod de deplasare sunt, de obicei, nepotriviți la altul”. Se mai spune că, „Dronele aeriene sunt rapide și agile dar, în general, au un timp limitat de zbor și nu pot parcurge distanțe lungi din cauza duratei de viață a bateriei. Vehiculele terestre, pe de altă parte, sunt mai eficiente din punct de vedere energetic, dar mai lente și mai puțin mobile”. Obiectivul principal al echipei CSAIL nu a fost să proiecteze o mașină zburătoare ci să facă livrările cu drone mai eficiente și mai sigure. Ideea prof. Daniela Rus și a echipei sale a fost ca să facă UAV să zboare peste obstacole și să meargă pe sol dacă zborul nu este posibil. Aparatele ar trebui să zboare în zonele cu construcții, în zonele calamitate, sau acolo unde nu există drumuri practicabile, și să coboare pe teren ca să se strecoare prin spațiile înguste, „pentru a duce obiecte sau a salva oameni”.

Dacă dronele ar fi capabile să execute acest gen de deplasări, care este tipic pentru multe păsări, insecte sau alte animale, s-ar atinge scopul cercetării. „Abilitatea de a zbura și de a conduce vehicule pe teren este utilă în medii cu multe obstacole, deoarece se poate zbura peste cele de la sol și merge pe sub cele de deasupra capului”, a spus Brandon Araki, autorul principal al prezentării. „Dronele aeriene obișnuite nu pot manevra deloc la sol dar, o dronă cu roți este mult mai mobilă, timpul de zbor fiind redus foarte puțin”. „După primele progrese a devenit clar că realizările echipei vor marca drumul spre crearea inevitabilă de mașinii zburătoare”, scria pe site-ul thedrive.com în urmă cu aproximativ două luni. „Pe măsură ce începem să dezvoltăm algoritmi de planificare și control pentru mașinile care zboară, suntem încurajați de posibilitatea de a crea roboți cu aceste capacități, la scară mică”, a spus profesor Daniela Rus. Domnia sa a mai adăugat, „Mașinile care zboară ar putea să ne ofere un transport rapid și fără trafic”. Pentru ca dronele din demonstrație să nu se ciocnească, echipa de cercetători a dezvoltat o serie de algoritmi, numiți algoritmi de planificare, iar pentru deplasarea pe teren a pus două motoare mici în partea inferioară a fiecărei drone. În timpul simulării, până la descărcarea bateriilor, drona s-a putut deplasa în zbor 90 de metri (300 ft) și pe sol 252 metri (aproximativ 825 ft). Componentele pentru deplasarea pe sol nu a redus substanțial durata de viață a bateriei. Distanța maximă parcură s-a redus doar cu 14 %. Sistemul a fost testat utilizând materiale obișnuite, țesături pentru drumuri și cutii de carton pentru clădiri. Cele 8 drone s-au deplasat de la un punct de start la un punct final, iar pe traseu nu a avut loc nicio coliziune. După ce a analizat prezentarea, Jingjin Yu, profesor la Universitatea Rutgers (The State University of New Jersey, RU), a declarat, „Această lucrare oferă o soluție algoritmică pentru transportul pe scară largă și în regim mixt și demonstrează aplicabilitatea acesteia în problemele din lumea reală”. Profesorul Jingjin Yu nu a fost implicat în cercetare. O remarcă interesantă are profesor Daniela Rus, care spune că proiectul sugerează o altă abordare a realizării de mașini zburătoare sigure și eficiente. În loc să se „pună aripi la mașini” se pot adăuga capabilități de deplasare pe sol a dronelor aeriene.

Tags