Drona care se scufundă, iese din submersie și zboară

April 2016

A fost realizată drona-submarin, o dronă care poate „supraviețui” în apa sărată a oceanului, în submersiune, timp îndelungat, apoi să iasă la suprafață și să zboare deasupra apei. Este produsul cercetătorilor de la Laboratorul de Fizică Aplicată al universității Johns Hopkins (Johns Hopkins University’s Applied Physics Lab, JHU-APL), ca o alternativă pentru funcția clasicului periscop. Universitatea Johns Hopkins este o universitate privată de cercetare și educație, medicină, arte, știință și inginerie etc., din Baltimore, Maryland, SUA. Johns Hopkins University are campusuri în Maryland și Washington, D.C., în SUA și în Italia, China, Singapore. Motto universității este „Veritas vos liberabit” (The truth shall set you free, Adevărul te va elibera). APL este laboratorul care a construit sonda spațială Pluto New Horizons, pentru NASA. Periscopul de pe un submarin este un instrument de recunoaștere util, dar care pune nava în pericol, deoarece poate fi utilizat numai atunci când submarinul este foarte aproape de suprafața mării sau oceanului. Mai mult decât un periscop, instrument optic alcătuit din lentile, oglinzi și prisme, CRACUNS (Corrosion Resistant Aerial Covert Unmanned Nautical System) are în dotare un set de echipamente de supraveghere. Sarcina utilă (instrumente speciale) este situată într-un container, în interiorul corpului dronei, iar la exterior, carcasa și cele patru motoare electrice, sunt protejate de materiale impermeabile standard, din comerț sau comune (off-the-shelf parts), pentru reducerea costurilor. Componentele electronice ale dronei CRACUNS sunt construite din piese personalizate, proiectate prin imprimare 3D. Menținerea dronei la un preț accesibil face ca să devină, eventual, „un instrument de unică folosință”, pentru a fi utilizată în situații prea riscante pentru ambarcațiuni mai mari. Poate fi considerată drona-spion a viitorului (un echipament demn de James Bond), poate sta în așteptare la adâncime, pregătită să lovească la momentul potrivit. La lansarea în aer, deasupra apei, va oferi o vedere aeriană sau va îndeplini o varietate de misiuni. Este destinată să fie montată în exteriorul submarinelor sau altor nave, pentru a aduna informații suplimentare fără a pune în pericol navele de miliarde de dolari și, după ce este dislocată pe fundul mării, să fie lăsată în imersiune. Aici poate sta în secret luni de zile, neobservată de avioanele care survolează zonele de coastă. Când trebuie să fie recuperată poate să facă drumul înapoi la navă. În timpul testelor, cercetătorii de la JHU-APL au lăsat CRACUNS scufundată în apă sărată timp de două luni, fără a fi afectată capacitatea sa zbor. Este un UAV (Unmanned Aerial Vehicle) submersibil și un UUV (Unmanned Underwater Vehicle), un nou tip de vehicul fără pilot care poate funcționa în mod eficient în două areale diferite, în aer și în apă. Caracteristica inovatoare este că drona CRACUNS poate zbura sau se poate lansa la o adâncime semnificativă fără a avea nevoie de piese metalice sau suprafețe prelucrate, conform spuselor lui Jason Stipes, managerul de proiect de la APL. CRACUNS are capabilități care nu sunt posibile pe platformele UAV sau UUV existente la acest moment. „Pentru a face posibil acest lucru, echipa a trebuit să depășească două mari provocări. În primul rând, a trebuit să asigure producerea de aditivi avansați și adaptarea noilor tehnologi de fabricație la caracteristicile instalațiilor din laborator”. A fost realizat un corp UAV cu greutate redusă, din material compozit, care rezistă timp îndelungat scufundat în apă, la presiune ridicată.

„Cea de a doua provocare importantă a fost nu numai de a asigura supraviețuirea CRACUNS ci și funcționarea eficientă într-un mediu coroziv, cu apă sărată. Pentru aceasta, componentele mai sensibile au fost închise sub presiune într-un recipient, iar motoarele, care sunt expuse la apa sărată, au fost protejate prin aplicarea unui strat din materiale disponibile în comerț, performanța lor fiind verificată prin scufundarea în apă sărată. După două luni nu au arătat nici un semn de coroziune și continuau să funcționeze normal”. Rich Hooks, inginer în domeniul aerospațial și al mecanicii, responsabil cu noile tehnologi de producție a aditivilor utilizați, a afirmat că „s-a demonstrat cu succes un nou mod de gândire cu privire la fabricarea și utilizarea UAS. Se oferă, susținătorilor și cercetătorilor, accesul la un potențial care era indisponibil cu puțin timp în urmă”. Costul redus va permite utilizarea unui număr mare de astfel de vehicule în situații cu risc ridicat.

Tags